La Manila North Cemetery, un cimitir public din Filipine, viața cotidiană se desfășoară printre morminte. Această zonă, întinsă pe 54 de hectare, adăpostește aproximativ 6.000 de locuitori informali și peste un milion de decedați. În acest context, Laileah Cuetara, o femeie de 36 de ani, împreună cu familia sa, își găsește refugiu deasupra a două morminte.
Cuetara își câștigă existența din vânzarea de dulciuri, băuturi și biscuiți vizitatorilor cimitirului, având un venit lunar de aproximativ 3.000 de pesos (51 de dolari). În perioadele festive, cum ar fi Ziua Tuturor Sfinților, câștigurile pot crește considerabil, dar aceste sume rămân insuficiente pentru a le asigura o locuință stabilă.
În prezent, se estimează că trei milioane de filipinezi din Metro Manila nu au locuințe corespunzătoare, iar un raport ONU sugerează că această problemă ar putea afecta până la 22 de milioane de persoane până în 2040.
Priscilla Buan, o altă locuitoare a cimitirului, se teme de ordinele de demolare care vin periodic, forțându-i pe locuitori să-și ascundă bunurile. Viața lor este marcată de incertitudine, iar majoritatea celor care locuiesc aici și-au construit adăposturi în schimbul îngrijirii mormintelor.
Directorul cimitirului, Daniel Tan, a declarat că aranjamentele actuale nu sunt sustenabile pe termen lung, subliniind că acest loc este destinat morților, nu celor vii. Cu toate acestea, locuitorii continuă să se conecteze la sursele de electricitate și apă din apropiere pentru a-și asigura traiul de zi cu zi.
Cuetara își dorește cu ardoare o locuință în afara cimitirului, recunoscând că, din cauza situației economice dificile, visul său pare imposibil. Copiii ei suferă din cauza stigmatizării legate de locuința lor, dar speranța de a găsi un loc mai bun continuă să le alimenteze visurile.
