În ultimii cinci ani, datoria publică a României a crescut semnificativ, atingând aproape 60% din PIB, un prag monitorizat de instituțiile europene, conform unei analize realizate de o confederație patronală.
Acest nivel de 60% este un indicator esențial pentru stabilitatea fiscală și, depășirea lui, poate indica probleme în capacitatea statului de a-și onora obligațiile financiare pe termen lung.
Estimările recente arată că în perioada 2025-2026, România ar putea depăși această limită. Deși depășirea nu este neapărat un semnal de criză, ridică întrebări importante privind direcția economică pe termen lung.
Comparativ cu perioada 2010-2019, când creșterea datoriei publice era moderată, în intervalul 2020-2024 România a înregistrat cea mai rapidă expansiune a datoriei din Uniunea Europeană, cu o medie anuală de 4 puncte procentuale din PIB.
În același timp, alte țări europene, precum Spania și Portugalia, au reușit să își reducă datoria, sugerând că redresarea fiscală este posibilă, chiar și după crize economice.
Creșterea datoriei publice influențează economia prin costurile serviciului datoriei, care devin tot mai mari, limitând astfel resursele pentru investiții publice. În 2024, cheltuielile cu dobânzile în PIB se estimează la 2,3%, iar proiecțiile sugerează o creștere la 3% în anii următori.
De asemenea, o datorie publică ridicată poate afecta condițiile de finanțare pentru întreaga economie, crescând costurile împrumuturilor pentru companii și cetățeni. Datoria publică a României a crescut de la 17 miliarde EUR în 2008 la 194 miliarde EUR în prezent, semnalând o schimbare semnificativă în dimensiunea economică a țării.
Comparativ, datoria publică în 2024 este echivalentă cu aproximativ 100% din PIB-ul Ungariei și 5% din PIB-ul Germaniei, ceea ce ilustrează o situație care necesită atenție sporită din partea investitorilor și agențiilor de rating.
În contextul actual, România trebuie să evite o criză fiscală majoră prin consolidarea fiscală graduală, îmbunătățind eficiența cheltuielilor publice și crescând veniturile bugetare fără a compromite creșterea economică. Reformele structurale, inclusiv modernizarea administrației și digitalizarea serviciilor, pot contribui la o poziție fiscală mai bună pe termen lung.
Investițiile în infrastructură și educație sunt esențiale pentru a asigura o creștere economică sustenabilă. Abordarea fiscală trebuie recalibrată prin măsuri bine gândite, pentru a permite României să gestioneze eficient datoria publică, în timp ce se menține un echilibru între disciplina fiscală și sprijinirea creșterii economice.
Monitorizarea de către agențiile de rating și investitori evidențiază importanța economiei românești, dar și necesitatea de a acționa proactiv pentru a menține stabilitatea economică.
