Conform analizei efectuate de Consiliul Fiscal, România se confruntă cu perspective îngrijorătoare în ceea ce privește datoria publică. Dacă nu se implementa măsuri suplimentare de consolidare, aceasta ar putea depăși 70% din PIB până în 2030, 80% în 2034 și chiar 100% în 2039, asemănându-se cu situația Greciei la începutul crizei datoriilor.
Datoria publică reprezintă suma totală pe care statul, prin guvern sau autorități locale, o datorează creditorilor, fie ei interni sau externi. Această datorie este generată în principal de împrumuturi destinate acoperirii deficitului bugetar și susținerii investițiilor.
Diferențele dintre scenariile optimiste și cele pesimiste sunt esențiale. În cazul unei ajustări bugetare continue, datoria ar putea atinge un vârf de 62,3% din PIB în 2027, urmând să scadă sub 60% din PIB până în 2030.
În contextul în care datoria Greciei a atins 109% din PIB în 2008 și a crescut dramatic până la 172% în 2011, România pornește de la un nivel mai favorabil, având o datorie de aproximativ 55% din PIB în 2024. Estimările sugerează o creștere la 61,6% în 2026 și 63,3% în 2027.
Consiliul Fiscal subliniază că o parte din vulnerabilitățile structurale ale finanțelor publice românești provine din colectarea deficitară a veniturilor fiscale. România se află printre ultimele țări din Uniunea Europeană în ceea ce privește colectarea TVA, iar îmbunătățirea acestei situații este crucială pentru reducerea deficitului.
În cazul în care datoria continuă să crească, necesarul de finanțare va crește de asemenea. Proiecțiile arată că acesta ar putea ajunge la 25% din PIB până la finalul orizontului de proiecție. O creștere a dobânzilor ar putea amplifica costurile de refinanțare, cu cheltuieli estimate să ajungă la 7% din PIB în 2040.
În contrast, dacă România adoptă o traiectorie de consolidare bugetară, datoria publică ar putea atinge un maxim de 62,3% din PIB în 2027, cu o tendință de scădere ulterioară. Aceasta ar necesita un excedent primar structural de 2,1% din PIB până în 2030.
