Un demers comun al României, Bulgariei și Turciei are ca scop salvarea rețetei tradiționale de iaurt prin includerea acesteia în patrimoniul imaterial UNESCO. În prezent, dosarul este în proces de analiză.
Prepararea iaurtului implică utilizarea laptelui proaspăt, care este lăsat timp de trei zile lângă o sursă de căldură. După ce laptele se „prinde”, se bate până devine o pastă omogenă și ușor de turnat.
Octavian Radu, un producător local de lactate, menționează că acest proces de fermentare este esențial pentru obținerea iaurtului de calitate. „Îl turnăm în pahar ca să-l gustăm”, adaugă el.
Virgil Ștefan Nițulescu, directorul Muzeului Național al Țăranului Român, subliniază importanța conservării acestei tehnici tradiționale, care este amenințată de tendințele comerciale moderne. „Ne-am obișnuit să cumpărăm iaurt de la supermarket”, afirmă acesta.
Termenul „iaurt” provine din limba turcă și se referă la procesul de fermentare a laptelui, care poate fi realizat din lapte de oaie, vacă sau capră. Acest aliment este utilizat adesea în diverse rețete de ciorbă, salate și deserturi.
Din păcate, tot mai puțini români își prepară iaurtul acasă, iar tehnicile tradiționale sunt păstrate doar în micile ateliere ale producătorilor locali. În plus, iaurtul are și proprietăți medicinale, fiind cunoscut pentru efectul său cicatrizant în cazul arsurilor.
Diana Mihuș, etnolog, menționează că unele gospodine reușesc să prepare iaurt în câteva ore, folosind lapte încălzit și adăugând un „cuib” dintr-un iaurt anterior pentru a iniția fermentarea.
