Un studiu recent a evidențiat faptul că persoanele diagnosticate cu tulburări de alimentație continuă să prezinte riscuri semnificative pentru sănătate, chiar și la cinci sau zece ani după diagnostic. Aceasta subliniază importanța unei monitorizări medicale pe termen lung.
Cercetarea, desfășurată în Marea Britanie, a fost publicată în revista BMJ Medicine și a arătat că riscurile pentru problemele de sănătate metabolice, hepatice, osoase și psihice rămân mult mai mari în rândul celor afectați comparativ cu populația generală.
Tulburările de alimentație, cum ar fi anorexia nervoasă, bulimia nervoasă și tulburarea de alimentație compulsivă, afectează aproximativ 16 milioane de oameni la nivel mondial. Aceste condiții sunt caracterizate prin comportamente alimentare anormale și preocupări excesive legate de greutate și imagine corporală, având consecințe pe termen lung asupra sănătății.
Analiza a inclus datele a aproximativ 24.700 de persoane diagnosticate cu tulburări de alimentație și a comparat rezultatele cu cele ale unui grup de aproximativ 493.000 de persoane fără un astfel de diagnostic. Femeile și adolescentele au constituit 89% din eșantion, iar tipurile de tulburări incluse au fost anorexia (15%), bulimia (21%) și tulburarea de alimentație compulsivă (5%).
În primul an post-diagnostic, riscurile pentru boli hepatice, insuficiență renală, osteoporoză, diabet, insuficiență cardiacă, depresie, auto-vătămare și comportament suicidar au fost semnificativ mai mari în rândul celor cu tulburări de alimentație. Deși aceste riscuri au scăzut după cinci și zece ani, ele au rămas totuși mai ridicate decât în populația generală.
Autorii studiului subliniază necesitatea unei monitorizări continue a pacienților cu antecedente de tulburări de alimentație, având în vedere impactul pe termen lung asupra sănătății fizice. De asemenea, ei menționează limitările studiului, cum ar fi lipsa datelor referitoare la severitatea tulburărilor la fiecare pacient, un aspect important care poate influența evoluția medicală.
Participanții cu tulburări de alimentație aveau, de asemenea, o probabilitate mai mare de a suferi de alte afecțiuni, în special tulburări psihice, înainte de diagnostic. Aceste condiții preexistente pot agrava evoluția tulburărilor de alimentație și pot contribui la riscurile viitoare.
În concluzie, cercetătorii recomandă colaborarea strânsă între medicii de familie și specialiști pentru a sprijini recuperarea pacienților, în special în cazurile mai complexe, unde intervențiile simple nu sunt suficiente.
