Revenirea Regelui Mihai în România, după căderea comunismului, a fost marcată de o serie de obstacole și refuzuri din partea noii puteri, condusă de Ion Iliescu. La scurt timp după Revoluția din decembrie 1989, liderii Frontului Salvării Naționale au opus o fermă rezistență dorinței regelui de a reveni în țară.
În aprilie 1990, Regele Mihai a încercat să se întoarcă pentru a sărbători Paștele, însă a fost împiedicat să decoleze de pe aeroportul Otopeni și a fost nevoit să revină în Elveția. În decembrie același an, o tentativă de vizită la Curtea de Argeș, împreună cu Regina Ana și principesa Margareta, a fost, de asemenea, frustrată, poliția intervenind sub pretextul unui accident.
În 1992, Regele a fost în sfârșit primit în țară pentru Paște, dar cu condiția de a pleca rapid. A fost întâmpinat cu entuziasm de mulțimi de români, care l-au ovacionat, dar el a respectat promisiunea făcută autorităților și a plecat după trei zile.
Încercările ulterioare de întoarcere în România au fost din nou blocate. În 1994, Regele a fost oprit la graniță din lipsă de viză, deși avea dreptul de a obține viza pe loc. A fost interzis și în 1995, când a dorit să participe la înmormântarea lui Corneliu Coposu.
În 1996, odată cu alegerea lui Emil Constantinescu ca președinte, Regele și-a recăpătat cetățenia română. Un an mai târziu, a sărbătorit Crăciunul în țară alături de familia sa, marcând o etapă importantă în reconcilierea cu autoritățile.
În 2001, Ion Iliescu a făcut un gest simbolic de reconciliere, invitându-l pe Rege la o expoziție la Muzeul Național de Artă. Ulterior, în 2007, Regele Mihai a fost prezent la alegerea noului patriarh, iar în 2011, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, Iliescu i-a adresat un mesaj de apreciere, recunoscând contribuția acestuia la istoria României.
Regele Mihai a decedat în 2017, iar Ion Iliescu a scris un necrolog în care a subliniat impactul său asupra istoriei moderne a României. Istoricul Cosmin Popa a remarcat că relația dintre cei doi a fost complicată, având la bază mai mult manevre de imagine decât convingeri profunde.
