Regina Elisabeta a României, cunoscută și sub numele de Carmen Sylva, a fost o figură proeminentă în istoria culturală a țării. Născută pe 29 decembrie 1843 ca Elisabeta de Wied, ea a fost fiica lui Hermann, Prinț de Wied, și a Prințesei Marie de Nassau. Deși familia sa nu mai avea un teritoriu de condus, Elisabeta a fost crescută într-un mediu educativ, având o guvernantă dedicată încă de la o vârstă fragedă.
De la nouă ani, ea a început să scrie poezii și, mai târziu, a devenit o scriitoare prolifică. În 1869, s-a căsătorit cu prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care a devenit Carol I al României. Elisabeta a fost încoronată regină în 1881 și a fost activă în sprijinul educației și culturii, promovând în special literatura română.
În timpul Războiului ruso-turc (1877-1878), regina a îngrijit răniții și a fondat Ordinul Elisabeta, recompensând cei care au oferit servicii umanității. De asemenea, a creat mai multe societăți caritabile și a susținut educația superioară a femeilor în România.
Talentată muziciană și pictoriță, a publicat lucrări semnate cu pseudonimul Carmen Sylva, inclusiv volume de poezii și proză. Printre cele mai notabile opere se numără Sappho (1880) și Les Pensées d'une reine (1882), pentru care a primit Premiul Botta de la Academia Franceză.
Regina Elisabeta a fost, de asemenea, implicată în activități filantropice, înființând diverse instituții pentru sprijinul persoanelor defavorizate. A murit pe 18 februarie 1916, cu puțin timp înainte de începerea Primului Război Mondial, fiind înmormântată la Catedrala de la Curtea de Argeș.
