Regina Elena a României (2 mai 1896 – 28 noiembrie 1982) a fost mama regelui Mihai I, având un rol semnificativ în istoria națională, mai ales în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial.
Originară din Grecia, Elena a fost fiica regelui Constantin I al Greciei și a prințesei Sofia a Prusiei. Întreaga sa copilărie a fost marcată de evenimente tumultoase, inclusiv izbucnirea Primului Război Mondial, care a dus la detronarea tatălui ei în 1917.
După ce a fost exilată în Elveția, Elena l-a întâlnit pe Carol, prințul moștenitor al României, și s-au căsătorit în 1921, având un singur copil, pe Mihai. Din păcate, căsnicia lor a fost afectată de aventurile extraconjugale ale lui Carol, iar în 1928, după un divorț tumultuos, Elena a fost proclamata „Regină Mamă a României”.
În 1940, regele Mihai a fost chemat pe tron, iar Elena a revenit în România. Totuși, regimul dictatorial al generalului Antonescu și ocupația nazistă au adus multe provocări. În ciuda acestor dificultăți, Elena a făcut eforturi considerabile pentru a salva evreii din România, fiind ulterior recunoscută postum de Israel cu titlul de „Drept între popoare”.
După război, familia regală a fost exilată, iar Elena s-a stabilit în Italia, unde a trăit până în 1979, când s-a mutat în Elveția. La sfârșitul vieții, a fost înconjurată de familie și a murit în 1982.
Regina Elena este adesea considerată o figură emblematică a istoriei românești, cu un impact profund asupra societății și a valorilor umanității.
