Cristian Tudor Popescu a comentat moartea lui Ion Iliescu, subliniind complexitatea moștenirii politice a acestuia. El a remarcat că, în perioada 1989-1991, Iliescu a acționat ca un susținător al valorilor sovietice, având un comportament care reflecta atașamentul față de Kremlin. După căderea regimului Ceaușescu, acțiunile sale, inclusiv semnarea unui tratat cu Uniunea Sovietică, au restricționat practic accesul României în NATO.
Totuși, Popescu a evidențiat că Iliescu a avut un rol crucial în orientarea României către Occident în anii '90, contribuind la integrarea în Uniunea Europeană și NATO în perioada mandatului său 2000-2004. În acest context, el a observat că, în ultimele sale zile, Iliescu nu a susținut politicienii care promovau o apropiere de Kremlin, ceea ce sugerează o schimbare de atitudine.
De asemenea, Popescu a menționat cele două dosare importante în care Iliescu a fost implicat: dosarul Mineriadei și dosarul Revoluției, subliniind că justiția română nu a reușit să finalizeze aceste cazuri, lăsând o datorie morală față de societate. El a afirmat că moștenirea lui Iliescu rămâne marcată de aceste evenimente, influențând percepția și viața românilor. În final, Popescu a concluzionat că, deși Ion Iliescu a trăit până la 95 de ani, justiția nu a reușit să ofere răspunsuri clare, lăsând o „cauză fundamentală” nerezolvată în istoria recentă a României.
