Accesul la recuperarea medicală în România se dovedește a fi o provocare pentru mulți pacienți, în special din cauza numărului limitat de locuri disponibile în spitalele de stat și a costurilor ridicate în sectorul privat.
Pacienții care necesită fizioterapie se confruntă adesea cu dificultăți financiare, deoarece mulți fizioterapeuți nu colaborează cu Casa de Asigurări de Sănătate. Aceasta înseamnă că persoanele care au suferit accidente sau care se confruntă cu afecțiuni cronice trebuie să plătească din propriul buzunar pentru tratamentele necesare. De exemplu, un bărbat de 58 de ani, care a suferit un accident vascular cerebral, se luptă să găsească servicii accesibile, iar soția sa menționează că plătesc 300 de lei pe zi pentru un kinetoterapeut acasă.
În România, există aproximativ 9.900 de fizioterapeuți activi, dar doar 960 dintre aceștia lucrează în ambulatorii de specialitate. Statul decontează un maxim de 21 de zile de tratament pe an pentru fiecare asigurat, iar în condiții speciale, această limită poate fi extinsă la 42 de zile. Tarifele decontate variază între 50 și 130 de lei pe zi, ceea ce este considerat insuficient de mulți profesioniști din domeniu.
Președintele Colegiului Fizioterapeuților a subliniat că unii fizioterapeuți pot lucra fără aviz sau fără o formă legală, iar contractele sunt în general încheiate prin clinici medicale. De asemenea, un medic de recuperare este necesar pentru a crea un plan de tratament care să fie urmat de pacient. „Singurul capabil să creeze acest plan este medicul de recuperare,” explică un specialist.
Deși numărul cabinetelor care oferă servicii decontate de stat a crescut cu 11% într-un singur trimestru, bugetul alocat rămâne o problemă. Directorul CNAS a menționat că, în absența creșterii bugetului, fiecare furnizor va primi o valoare mai mică de contract, ceea ce complică accesul pacienților la servicii necesare.
Autoritățile au promis că începând cu luna ianuarie, vor fi implementate creșteri ale tarifelor pentru decontarea serviciilor de recuperare.
