În Mexic, mii de manifestanți, inclusiv rude și prieteni ai persoanelor dispărute, au ieșit pe străzi în orașe precum Mexico City, Guadalajara și Córdoba. Aceștia solicită justiție și acțiuni concrete din partea guvernului condus de Claudia Sheinbaum în vederea găsirii celor 130.000 de persoane dispărute.
Disparițiile au avut loc în mare parte după 2007, începând cu inițierea „războiului împotriva drogurilor” de către fostul președinte Felipe Calderón. Multe dintre victime au fost forțate să se alăture cartelurilor de droguri sau au fost ucise din cauza opoziției lor față de criminalitate.
Deși cartelurile sunt considerate principalii vinovați, forțele de securitate au fost și ele acuzate de complicitate în aceste dispariții. Amplificarea protestelor din diverse regiuni subliniază gravitatea crizei care afectează comunitățile din întreaga țară.
Activistii și familiile celor dispăruți au mărșăluit cu pancarte ce afișau chipurile acestora, cerând intervenția autorităților. Un marș din Mexico City a blocat principalul bulevard al capitalei, în timp ce echipe de căutare independente, denumite „buscadores”, au început să investigheze zonele rurale și deșertice în căutarea unor indicii despre posibile gropi comune.
Aceste echipe, care își asumă riscuri imense, au întâmpinat dificultăți, un grup având membri dispăruți după descoperirea unei ferme legate de activități narco. Procuratura a declarat ulterior că nu există dovezi privind existența unui crematoriu în zona respectivă.
Organizația Națiunilor Unite a caracterizat această situație drept „o tragedie umană de proporții uriașe”, cu un număr de dispariții în Mexic care depășește cazuri grave din America Latină, cum ar fi cele din războiul civil din Guatemala și dictatura militară din Argentina.
