În România, multe primării funcționează cu bugete subdimensionate, depinzând în mare măsură de fondurile guvernamentale. De exemplu, primării din localități cu puțini locuitori se confruntă cu lipsa de digitalizare și de resurse, ceea ce duce la o gestionare ineficientă a bugetelor.
Primăria din Leleasca, cu o populație de aproximativ 1.100 de locuitori, își desfășoară activitatea în căminul cultural, având un sediu impropriu și deteriorat. Viceprimarul Vasilica Selescu menționează că primăria încasează anual 500.000 de lei, dar cheltuielile pentru salarii depășesc 700.000 de lei. În total, primăria are nevoie de aproape 4,7 milioane de lei pentru a funcționa, suma fiind acoperită de stat.
Într-o eventuală comasare, se estimează că din cele 104 comune din județul Olt, ar putea rămâne doar 48, cu o economisire potențială de 400 de milioane de lei. Aceasta se repetă în multe alte comune, precum Făgetelu, care, cu o populație de 1.000 de locuitori, are nevoie de 3,7 milioane de lei pentru a funcționa, în timp ce încasează doar 880.000 de lei.
În Căzănești, un oraș cu statut formal dar cu infrastructură deficitară, primăria are 26 de angajați, în ciuda veniturilor anuale de 4 milioane de lei, insuficiente pentru a acoperi cheltuielile de 7,4 milioane de lei. De asemenea, multe localități se confruntă cu nemulțumiri din partea cetățenilor, care se plâng de lipsa serviciilor esențiale precum canalizarea.
Cu o medie de vârstă înaintată în multe comune, viitorul acestor administrații rămâne incert. Comasarea primăriilor ar putea aduce economii substanțiale, dar implementarea acestui proces este blocată de lipsa de voință politică și de viziune clară. Unii edili exprimă temeri că o astfel de măsură ar putea duce la o și mai mare abandonare a localităților, lăsând comunitățile fără reprezentare și servicii.
