În România, multe primării depind de bugetul statului pentru a supraviețui, iar unele dintre acestea se confruntă cu discrepanțe între veniturile obținute și costurile necesare pentru funcționare.
Un exemplu este comuna Bara din județul Timiș, care are o populație de aproximativ 300 de locuitori și un buget anual de 860.000 de lei. Totuși, cheltuielile necesare pentru funcționare depășesc 2 milioane de lei, ceea ce face ca această localitate să primească o subvenție considerabilă de la guvern pentru a evita falimentul.
Primăria din Bara are nouă angajați și cheltuieli pentru diverse proiecte, inclusiv o pistă de biciclete, dar există îndoieli cu privire la utilitatea acestor investiții, având în vedere numărul redus de bicicliști din zonă. De asemenea, consilierii locali discută despre creșteri salariale pentru angajați, chiar și în condițiile în care utilajele primăriei sunt nefuncționale.
La doar câțiva kilometri distanță, comuna Secaș, cu o populație de 320 de locuitori, se confruntă cu probleme similare. Primarul Simion Pop recunoaște că nu există transport public și că localitatea este îndepărtată de orașe mari, iar veniturile proprii sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile.
În județul Olt, situația este similară, cu 104 comune care nu ating pragul de 5.000 de locuitori. Fără ajutorul guvernului, majoritatea acestor comune ar intra în faliment. De exemplu, comuna Tătulești, cu 986 de locuitori, înregistrează cheltuieli de 4,4 milioane de lei, în timp ce veniturile din taxe și impozite sunt de doar 690.000 de lei pe an.
Toate aceste exemple subliniază o problemă structurală în administrația locală din România, accentuând nevoia de reformă și eficientizare a bugetelor locale, dar și de o colaborare mai bună între comunități pentru a evita risipa de fonduri.
