Știrea lui Paul este una plină de speranță, dar începutul vieții sale a fost marcat de o luptă intensă. O echipă medicală dedicată a intervenit rapid pentru a salva nu doar un nou-născut, ci și o întreagă familie.
Totul a început într-o zi obișnuită din ultimul trimestru de sarcină. Mama lui Paul, Raluca, avusese contracții și în prima sarcină, așa că nu s-a alarmat inițial. „Diferența era că acum o aveam și pe Ana, fetița noastră de 4 ani, și nu puteam să mă odihnesc cum trebuie. Nu aveam cum să respect repausul recomandat”, își amintește ea.
Momentul critic a venit brusc: o sângerare abundentă și dureri insuportabile.
„Am simțit nevoia să merg la toaletă și acolo s-a declanșat totul. Am știut imediat că e grav. Sângerarea în sarcină nu e niciodată un semn bun. Am anunțat soțul și am fugit spre spital”, povestește Raluca. Pe drum, durerile s-au accentuat și, când a ajuns la Maternitatea Regina Maria Băneasa, pierdea deja cantități mari de sânge.
Diagnosticul: dezlipire de placentă în săptămâna 36. Această afecțiune rară reprezintă o urgență obstetricală majoră, întrerupând brusc fluxul de oxigen și nutrienți de la mamă către copil, punându-i viața în pericol. În multe cazuri, finalul este tragic. „Când a ajuns Raluca la noi, era deja într-o stare gravă. Era clar că bebelușul suferea de asfixie severă în uter. Am decis imediat intervenția chirurgicală”, explică dr. Dana Zaciu, medic primar neonatologie și coordonatoarea Secției de Terapie Intensivă Neonatală.
Paul s-a născut prin cezariană de urgență. A fost reanimat, intubat și pus pe ventilație. Scorul APGAR: 1.
„A fost un caz extrem. Am început reanimarea imediat. Fără adrenalină și intubație, Paul nu ar fi supraviețuit. Era lipsit de tonus, nu respira. A fost unul dintre acei copii pentru care contează fiecare secundă”, spune dr. Zaciu.
Primele ore de viață au fost decisive. Medicii au început terapia de cooling – o metodă prin care corpul copilului este răcit pentru a încetini procesele din creier și a preveni distrugerile neuronale.
După câteva zile, o ecografie cerebrală a arătat o inflamație la nivelul creierului și o zonă cu afectare frontală, semn clar că Paul suferise un accident neurologic sever. Era nevoie de mai mult. Era nevoie de o soluție care să-l ajute să recupereze.
Aici a intervenit terapia cu celule stem, recoltate la naștere. O șansă unică, într-o fereastră critică.
După ce celulele au fost pregătite, au fost administrate printr-o metodă simplă, dar extrem de promițătoare: pe cale intranazală, cu țintă directă către zona afectată. „Celulele nu înlocuiesc țesutul, dar trimit semnale antiinflamatorii și regeneratoare. Sunt ca niște antrenori care învață corpul să repare ce se mai poate repara”, explică dr. Zaciu.
Recuperarea a fost lentă, dar vizibilă. După patru luni de nesiguranță, Paul a început să facă progrese.
Raluca recunoaște că nu a fost ușor. Trauma nașterii și stresul recuperării și-au pus amprenta asupra ei. „A fost greu să mă conectez cu Paul în primele luni. Eram în stare de șoc. Am funcționat pe modul robot. Tatăl lui a fost sprijinul nostru – a făcut zilnic exercițiile, l-a ținut în brațe, i-a oferit tot.”
Azi, Paul este exact acolo unde trebuie să fie: acasă, sănătos, iubit. #SănătosAcasă
„Mulți medici, când aud povestea, nu cred că el chiar a trecut prin toate astea. Dar da, a fost la limită. Și a fost salvat. De echipă. De terapie. De curaj”, spune Raluca.
Povestea lui Paul ilustrează ce înseamnă medicina modernă atunci când este însoțită de empatie, viziune și reacție rapidă. Despre un sistem sigur, în care părinții pot avea încredere. Și despre ceea ce contează cel mai mult: ca fiecare copil să ajungă #SănătosAcasă.
