Pomeranienii sunt descendenți miniaturizați ai raselor nordice de câini de sanie, precum Akita, Alaskan Malamute, Chow Chow și Samoyed.
Inițial, Pomeranienii erau mult mai mari (în jur de 13-14 kg, conform American Pomeranian Club) și erau folosiți pentru păstorire. Totuși, au fost crescuți în mod selectiv pentru a-și reduce dimensiunea până la ceea ce cunoaștem astăzi – una dintre cele mai mici rase de câini, cu o înălțime de 15–18 cm și o greutate între 1,3–3,1 kg. În continuare, îți prezentăm tot ce trebuie să știi despre această rasă, dacă te gândești să crești un exemplar.
Aspect, personalitate și necesități de exercițiu
Culoarea blănii variază foarte mult: există Pomeranieni tricolori, sable, brindle, merle, albi, negri și multe alte combinații și modele. Acestia au o față asemănătoare cu a unei vulpi, un guler des în jurul gâtului, un corp pătrat și o blană dublă, pufoasă.
Pomeranienii au personalități mari într-un corp mic. Sunt îndrăzneți, energici și adesea au încrederea unui câine de talie mare. Se înțeleg bine cu alte animale de companie și adoră atenția.
Sunt companionii perfecți pentru mulți stăpâni – fie că vorbim de familii, persoane singure sau vârstnici. Deși sunt jucăuși, nu necesită multă activitate în aer liber, datorită dimensiunii reduse.
Cu toate acestea, blana lor lungă și pufoasă necesită îngrijire zilnică pentru a rămâne sănătoasă și frumoasă. Pentru a ușura periajul, poți opta pentru tunsoarea blănii, menținând-o scurtă.
Chiar dacă sunt mici, au multă energie! Din fericire, dimensiunea lor permite exerciții simple, cum ar fi plimbările prin casă sau în jurul blocului. Le place și să se joace cu jucării, ceea ce le oferă o altă modalitate de a se menține activi.
Deoarece sunt câini de talie mică, nu ar trebui să sară de la înălțimi. Chiar și o săritură aparent mică – din mașină sau de pe canapea – le poate provoca răni. Pot fi răniți și dacă sunt scăpați din brațe. Pentru siguranța lor, se recomandă folosirea unor rampe sau trepte pentru urcarea pe canapea și ridicarea lor manuală atunci când este necesar.
Probleme de sănătate la Pomeranieni
Speranța medie de viață a unui Pomeranian este de 12–16 ani, ceea ce îi plasează printre rasele de câini cu cea mai mare longevitate. Totuși, în decursul vieții, pot apărea unele afecțiuni de sănătate.
Dacă te gândești să adopți un pui sau un adult Pomeranian, ia în considerare eventualele cheltuieli veterinare.
Alopecia
Pomeranienii pot dezvolta alopecie – pierdere simetrică a părului pe abdomen și coapse. De asemenea, pielea poate deveni mai închisă la culoare (hiperpigmentare), dar fără a provoca mâncărimi.
Cauza acestei afecțiuni cosmetice nu este pe deplin cunoscută. Este esențial un consult veterinar pentru a exclude probleme hormonale, cum ar fi boala Cushing sau hipotiroidismul.
Nu există un tratament garantat, dar în unele cazuri melatonina sau alte medicamente pot ajuta.
Hipoglicemia
Hipoglicemia este o scădere bruscă a glicemiei, frecventă la rasele mici și la puii mai mici de 3 luni.
Semnele includ:
- slăbiciune
- lipsa poftei de mâncare
- mers nesigur
- tremurat
- spasme musculare
- convulsii
Cauza principală este o alimentație inadecvată. Dacă Pomeranianul tău are un episod de hipoglicemie, contactează imediat veterinarul. Acesta îți poate recomanda un program alimentar personalizat și, dacă e cazul, geluri cu glucoză pentru un aport rapid de zahăr.
Probleme oculare
Pomeranienii pot suferi de mai multe afecțiuni oculare, printre care:
- Ochi uscat (keratoconjunctivită siccă): apare din cauza lipsei de lacrimi, provocând roșeață, iritație, durere și clipit frecvent.
- Probleme ale canalelor lacrimale: pot cauza lăcrimare excesivă, pete sub ochi sau blocaje.
- Cataractă: apare progresiv și poate duce la orbire. Poate fi ereditară sau asociată cu diabetul zaharat. Se tratează prin intervenție chirurgicală.
- Distichiazis: genele cresc spre interior, iritând ochiul și putând cauza ulcerații corneene.
Dacă observi roșeață, secreții, opacitate sau modificări de vedere, mergi la veterinar.
Colapsul traheal
Această afecțiune se manifestă prin tuse asemănătoare cu sunetul unui gâscan. Apare mai ales la câinii mici plimbați cu zgardă (nu cu ham).
Traheea conectează gâtul de plămâni. La colaps, inelele de cartilaj ale traheei devin prea moi, pierzând forma tubului. Când câinele trage aer, traheea se aplatizează, iar aerul intră greu în plămâni.
Tratamentul poate include chirurgie, medicație sau ambele. Se recomandă folosirea unui ham în locul zgărzii, evitarea agitației și expunerii la iritanți precum fumul de țigară.
Afecțiuni dentare
Toți câinii pot avea probleme dentare, dar rasele mici, cum ar fi Pomeranianul, sunt mai predispuse. Gura mică poate duce la înghesuirea dinților, acumulare de mâncare și formarea tartrului.
Prevenția este cea mai bună metodă:
- Periază-i zilnic dinții cu periuță și pastă recomandate de veterinar
- Fă detartraje profesionale la indicația medicului veterinar
- Oferă-i ronțăieli dentare speciale
- Hrănește-l cu hrană concepută pentru sănătatea orală
Personalitatea rasei Pomeranian
Pomeranienii sunt, în general, câini vioi și prietenoși. Nu par să realizeze cât de mici sunt ca talie și, din când în când, se aventurează să înfrunte câini mari sau, cel puțin, îi amenință vocal.
Sunt câini activi care au nevoie de mișcare zilnică, chiar dacă e doar o plimbare în jurul blocului. Sunt foarte inteligenți și se descurcă bine în concursurile de obediență, deși au o mică latură independentă. Pe măsură ce îmbătrânesc, devin mai dispuși să fie cu adevărat câini de poală.
Pomeranienii sunt deseori buni câini de pază și pot fi predispuși la lătrat excesiv. De obicei, se înțeleg bine cu copiii, însă cei mici trebuie avertizați că acești câini sunt fragili și nu la fel de rezistenți ca rasele mai mari.
Curiozități despre Pomeranieni
- Pomeranienii sunt o rasă de câini de talie mică, având între 20 și 36 cm înălțime și cântărind între 1,3 și 3,1 kg.
- Au o durată de viață mai mare decât multe alte rase de câini: în medie, între 12 și 16 ani. Cel mai longeviv Pomeranian a fost un câine pe nume Coty, care a trăit 21 de ani, 8 luni și 13 zile!
- Rasa a fost adorată de multe figuri creative din istorie, precum Michelangelo și Mozart.
- Doi dintre cei trei câini care au supraviețuit scufundării Titanicului au fost Pomeranieni.
- Un Pomeranian din Los Angeles, pe nume Jiff, a deținut două recorduri mondiale pentru cele mai rapide alergări pe două lăbuțe.
- Deși sunt mici astăzi, în trecut Pomeranienii erau mult mai mari, între 9 și 18 kg.
- Este cea mai mică rasă din tipul Spitz, înrudită genetic cu Samoyedul și Malamutul de Alaska.
Istoria Pomeranianului
Pomeranianul este o rasă din familia Spitz, parte din grupul neoficial al raselor nordice. Strămoșii săi erau folosiți în Islanda și în alte regiuni nordice pentru tras sănii, paza turmelor și protecție. Aceștia au ajuns treptat pe continentul european, unde au devenit populari în regiunile de coastă ale Mării Baltice.
Rasa a fost rafinată în zona germană și poloneză numită Pomerania (de aici și numele), devenind mai mică decât strămoșii săi.
Evoluția rasei
Rasa s-a răspândit în Europa, fiind prezentă în picturi din secolul al XVIII-lea și menționată în literatura britanică din 1764. Regina Victoria a început să-i crească și să-i prezinte în expoziții la finalul secolului al XIX-lea, moment în care au început să fie selectați pentru dimensiunea redusă.
Regina a primit un Pomeranian pe nume Marco în 1888 și s-a îndrăgostit de rasă. Marco a câștigat numeroase premii, iar în timpul domniei sale, Pomeranienii au început să fie tot mai mici.
Cum se înțeleg Pomeranienii cu alte animale
Pomeranienii sunt sociabili, dar pot deveni protectori față de stăpân și să latre la oameni sau animale necunoscute. Este esențial ca socializarea cu oameni, alte animale, sunete și medii noi să înceapă din perioada de cățel.
Datorită dimensiunii mici, pot fi răniți ușor de copiii care se joacă prea brutal. Totuși, dacă sunt socializați din timp și copiii învață cum să-i trateze, pot forma relații frumoase. Copiii mici și câinii trebuie întotdeauna supravegheați, iar câinele ar trebui să aibă un loc sigur unde să se retragă când vrea liniște.
În ceea ce privește animalele din casă, socializarea este din nou cheia. Dacă sunt introduși corect, Pomeranienii pot conviețui cu alte animale. Totuși, din cauza dimensiunii reduse, se pot răni în joacă sau în conflicte cu animale mai mari – așa că toate interacțiunile trebuie monitorizate atent.
