Patriarhul Daniel subliniază cu fermitate importanța apărării inocenței copilului și afirmării demnității familiei în societate:
„Anul acesta, Ziua Internațională a Copilului coincide cu Duminica a VII-a după Sfintele Paști (a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic). De asemenea, Duminica Părinților și Copiilor, stabilită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prin Hotărârea nr. 629/12 martie 2009, coincide cu praznicul Cincizecimii sau al Pogorârii Sfântului Duh.
Textul evanghelic din Duminica a VII-a după Sfintele Paști, care vorbește despre rugăciunea Domnului nostru Iisus Hristos pentru unitatea Bisericii, rostită cu puțin timp înainte de Pătimirile Sale (Ioan 17, 1-13), ne descoperă pe Dumnezeu ca Părinte al unui Fiu veșnic, venit în lume pentru a dărui oamenilor viață veșnică. Creat după chipul unei comuniuni eterne – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh (cf. Facere 1, 26-27) – omul se desăvârșește doar în comuniune de iubire și viață eternă.
Prin Pogorârea Duhului Sfânt asupra Apostolilor și botezul a 3000 de oameni (cf. Faptele Apostolilor 2, 1-47), Cincizecimea reprezintă sărbătoarea constituirii Bisericii lui Hristos, ca adunare a creștinilor în iubirea Preasfintei Treimi. Astfel, Biserica este unire prin harul divin a persoanelor umane cu Persoanele divine. Modelul de unitate pentru Biserică nu este unul din această lume, ci Preasfânta Treime, așa cum ne este revelat în rugăciunea Fiului către Tatăl: „Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem” (Ioan 17, 22).
Între taina Bisericii lui Hristos și taina familiei creștine există o legătură profundă (cf. Efeseni 5, 32). Așa cum afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur, familia este „biserica de acasă”, locul în care copilul începe să simtă taina iubirii părintești a lui Dumnezeu pentru oameni și în care învață iubirea filială și fraternă, întâi acasă și apoi în biserica parohială. Nașterea lui Dumnezeu Fiul ca Om, prin lucrarea Duhului Sfânt, din Fecioara Maria, și creșterea Sa în familie, fiind iubit de Maica Domnului și de Dreptul Iosif, tatăl Său adoptiv, ne arată de ce termeni duhovnicești esențiali din Biserică, precum părinte, frate, fiu duhovnicesc, mama, soră, fiică duhovnicească, sunt împrumutați din vocabularul prin care desemnăm membrii familiei conjugale.
În încheiere, Patriarhul României îndeamnă părinții și copiii să trăiască dreapta credință și să cultive iubirea față de Dumnezeu și oameni, prin rugăciune și fapte bune.
„Când familia trăiește în armonie, iubire și unitate, ea devine lumină și icoană a lucrării harului Preasfintei Treimi. Pe de altă parte, slăbirea credinței și a iubirii în familie duce la slăbirea legăturii familiei cu Biserica, iar slăbirea acestei legături conduce la sărăcie spirituală. Pentru o viață creștină adevărată – spirituală, morală și comunitară – este esențială trăirea și mărturisirea credinței în Preasfânta Treime, așa cum a fost formulată în Crezul ortodox de către Părinții Bisericii la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) și la Sinodul II Ecumenic din Constantinopol (381). În sprijinul familiilor de astăzi, sunt urgent necesare apărarea inocenței copilului și afirmarea demnității familiei în societate, inclusiv prin intensificarea cooperării dintre Stat și Biserică în toate domeniile care privesc activitatea educațională, culturală și socială legată de familie.
La împlinirea a 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, cu multă prețuire și părintească binecuvântare, îi îndemnăm pe părinți și copii să trăiască și să mărturisească dreapta credință în familie, Biserică și societate, precum și să cultive iubirea față de Dumnezeu și față de oameni, prin rugăciune și fapte bune!”
