Ouzo: băutura emblematică a Greciei și secretele ei fascinante

Ouzo: băutura emblematică a Greciei și secretele ei fascinante

Ouzo este o băutură alcoolică tradițională din Grecia, recunoscută pentru aroma sa intensă de anason. Această băutură, care servește adesea ca aperitiv, este produsă exclusiv în Grecia și Cipru și beneficiază de protecție prin indicație geografică în Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă că doar băuturile distilate conform rețetelor locale pot fi numite „ouzo”.

Regiunea Plomari de pe insula Lesvos este renumită pentru distileriile sale vechi, care continuă să producă această băutură conform tradițiilor străvechi. Ouzo se obține din alcool etilic de origine agricolă, aromatizat cu anason și alte plante, rețetele fiind păstrate cu strictețe de fiecare distilerie.

Etimologia cuvântului „ouzo” este învăluită în mister, dar se crede că provine din expresia „uso Massalia”, referitoare la lăzile de tsipouro destinate exportului în Franța. De asemenea, se spune că „ozo” în greacă se traduce prin „a mirosi”, iar „ou zo” înseamnă „nu pot trăi fără ouzo”.

Ouzo a devenit un simbol național, asociat cu mesele de vară și preparatele mediteraneene. Această băutură este adesea servită cu apă rece sau gheață, ceea ce produce un efect lăptos, cunoscut sub numele de „efectul ouzo”, un semn al autenticitații.

Ingredientele pentru ouzo includ alcool etilic de origine agricolă, anason și alte condimente, cum ar fi fenicul, coriandru și mentă. Procentul de alcool din ouzo variază între 37,5% și 45%, conform legilor grecești, iar distilarea este un proces complex care implică mai multe etape, inclusiv macerarea plantelor aromatice.

Pentru a savura ouzo, grecii urmează un ritual specific: băutura se servește în pahare înalte, iar întâi se miroase, apoi se adaugă apă sau gheață. Ouzo este de obicei însoțit de meze, gustări mici care completează experiența culinară. Preparatele populare includ scoici, anșoa marinate, caracatiță friptă și diverse brânzeturi.

Etichete: alcool aperitive băuturi tradiționale gastronomie Grecia meze ouzo
Autor: Paraschiv Dumitru