În ciuda distrugerilor severe cauzate de erupția vulcanului Vezuviu, orașul roman Pompeii, care înainte de catastrofă adăpostea peste 20.000 de persoane, a fost reocupat de unii supraviețuitori. Aceștia, incapabili să înceapă o viață nouă în altă parte, s-au întors în zona afectată.
Pe lângă aceștia, s-au alăturat și alți indivizi fără adăpost din diverse regiuni, în căutarea unei locuințe și a unor bunuri de valoare printre ruinele orașului. Conform cercetărilor arheologice, zona a fost reocupată informal, cu oameni trăind în condiții precare, fără infrastructura și serviciile unui oraș roman, până la abandonarea completă a locului în secolul al V-lea.
Se pare că viața a continuat la etajele superioare ale clădirilor, în timp ce parterele au fost transformate în pivnițe, cuptoare și mori. Gabriel Zuchtriegel, directorul sitului arheologic, a subliniat că săpăturile recente oferă o imagine mai clară asupra unui Pompeii post-79, descriind-o ca o regrupare precară, asemănătoare unei tabere, în mijlocul ruinelor orașului antic.
Deși ipotezele despre reocuparea sitului au fost discutate anterior, acestea au fost adesea ignorate. Zuchtriegel a menționat că „episodul monumental al distrugerii orașului în 79 a monopolizat memoria” oamenilor.
Pompeii, inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, este al doilea cel mai vizitat sit turistic din Italia, după Colosseum, atrăgând 4,17 milioane de vizitatori în 2024. Suprafața totală a sitului se întinde pe aproximativ 22 de hectare, din care o treime este încă acoperită de cenușă.
