La sud de cea mai mare insulă fluvială din Europa, un peisaj surprinzător se conturează. Dintr-o zonă stâncoasă a insulei Hortîția, se deschide o priveliște fascinantă spre un câmp de sălcii tinere care se leagănă în bătaia vântului, înconjurate de lagune strălucitoare. Acest nou ecosistem, care acum are câțiva metri înălțime, s-a format într-un loc care, cu doar câțiva ani în urmă, era sub ape.
Valeriî Babko, un veteran al armatei și profesor de istorie pensionar, își exprimă admirația pentru acest mediu revitalizat. „Aici este Velîkîi Luh – Lunca Mare”, afirmă el, subliniind importanța culturală a acestui teritoriu, care este adânc înrădăcinat în folclorul ucrainean. El evocă imagini cu cazaci care străbat aceste văi împădurite, unde lumina soarelui pătrundea cu greu.
Istoria acestui peisaj a fost însă drastic schimbată în 1956, când Uniunea Sovietică a construit barajul și centrala hidroelectrică Kahovka, inundând întreaga zonă. Astfel, un ecosistem prosper a fost acoperit de ape, lăsând în urmă un lac de acumulare care a transformat complet fața regiunii.
