Ion Iliescu, fostul președinte al României, este adesea perceput ca simbol al tranziției haotice a țării către democrație, o perioadă marcată de controverse și acuzații de crime împotriva umanității. Deși a fost responsabil pentru îndreptarea României către o economie de piață și integrarea în NATO, imaginea sa a fost umbrită de evenimentele tragice din timpul Revoluției din 1989 și a mineriadelor ulterioare.
Iliescu a rămas popular în zonele rurale, unde era văzut ca un „tătuc” al societății, însă în cercurile intelectuale a fost adesea disprețuit. Această ambivalență a fost subliniată de diverse publicații internaționale, care au menționat că moștenirea sa continuă să divizeze opinia publică.
Criticii săi susțin că a creat un mediu de haos care a permis FSN-ului să își consolideze puterea, cu un număr semnificativ de victime în stradă. Deși mulți l-au considerat un salvator în momente de criză, el a fost acuzat de complicitate în violențele din timpul revoltei, iar peste 1.100 de persoane au murit în această perioadă tumultoasă.
Iliescu a avut un rol important și în evenimentele violente din 1990, când a fost acuzat de chemarea minerilor pentru a reprima protestele studențești, acțiune care a atras critici internaționale. Deși a reușit să apropie România de Occident, prin aderarea țării la NATO și Uniunea Europeană, perioada sa la conducere a fost de asemenea marcată de corupție endemică.
Astfel, Ion Iliescu rămâne o figură complexă, cu o moștenire care provoacă dezbateri intense în societatea românească.
