Afluxul semnificativ de migranți către exclava spaniolă Ceuta, situată pe coasta Marocului, a generat reacții din partea partidelor de dreapta din Europa, care contestă măsurile de control al frontierelor și ridică întrebări asupra atitudinii autorităților marocane. Mărturiile și analizele experților sugerează o relaxare a controalelor de frontieră din partea Marocului.
În contextul acestei crize, miniștrii de interne ai Uniunii Europene sunt convocați marți la o videoconferință de urgență, solicitarea venind din partea a 22 de lideri europeni. Aceștia subliniază că nu pot permite ca traversările ilegale și utilizarea migrației ca instrument de presiune să creeze impresia că intrările necontrolate în Uniune sunt posibile.
Matthieu Tardis, expert în migrație, explică că fenomenul utilizării migrației pentru a exercita presiune asupra Europei nu este recent și că se intensifică odată cu externalizarea gestionării fluxurilor migratorii către țări terțe. Tardis aduce în discuție criza de la granița dintre Turcia și Grecia din 2020, unde autoritățile turce au permis trecerea a zeci de mii de refugiați, în ciuda unui acord semnat cu Bruxelles-ul.
Acțiunile Turciei au fost interpretate ca represalii față de pozițiile europene în conflictul sirian. Similar, acțiunile guvernului belarus au fost considerate ca o reacție la sancțiunile impuse de Uniunea Europeană, cu zeci de mii de migranți care au încercat să traverseze frontierele.
Finlanda, recent integrată în NATO, își exprimă temerile că Rusia ar putea folosi migrația ca o metodă de destabilizare. Tardis subliniază că transferarea responsabilității pentru migrație către țările vecine creează o dependență, iar Uniunea Europeană devine vulnerabilă în fața acestor state.
Acest mecanism de gestionare a migrației a condus la legitimizarea unor regimuri autoritare, cum ar fi cel tunisian, care beneficiază de pe urma fluxurilor migratorii pentru a obține avantaje economice sau diplomatice. Chiar și recenta colaborare a Comisiei Europene cu reprezentanții talibanilor este văzută ca o modalitate de a recunoaște indirect regimul afgan.
În ciuda acestor colaborări, Tardis observă că, în unele cazuri, aceste acorduri sunt eficiente în reducerea migrației ilegale. De exemplu, parteneriatele cu Marocul, Italia, Libia și Turcia au dus la o scădere semnificativă a sosirilor pe Marea Mediterană.
Conform agenției Frontex, numărul trecerilor ilegale la frontierele Uniunii Europene a scăzut cu aproape 40% în prima parte a anului 2026 comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent. Cu toate acestea, costul uman al acestei eficiențe rămâne alarmant, cu aproape 1.000 de decese în Marea Mediterană de la începutul anului 2026, inclusiv 72 de migranți care au murit în încercarea de a traversa granița hispano-marocană.
