Ion Iliescu este recunoscut ca primul președinte al României după căderea comunismului și o figură centrală în tranziția țării către democrație.
Controversat, dar influent, Iliescu a condus Frontul Salvării Naționale, organizație care a preluat conducerea după Revoluția din 1989. Sub conducerea sa, România a organizat primele alegeri libere, înfruntând provocări precum mineriadele și reformele economice lente.
Născut pe 3 martie 1930 în Oltenița, Iliescu a avut o copilărie marcată de absența părinților, fiind crescut de bunici și apoi adoptat de o mătușă. Aceasta, servitoare la Ana Pauker, o figură proeminentă a Partidului Comunist, l-a ajutat să studieze la Moscova, unde a fost coleg cu Mihail Gorbaciov la Institutul Energetic.
După întoarcerea sa în România, Iliescu s-a implicat activ în mișcarea studențească internațională și a avut o carieră politică, devenind ministru pentru problemele tineretului între 1967 și 1971. Ulterior, a fost exclus din Partidul Comunist din cauza unor viziuni considerate deviante, fiind perceput ca un posibil succesor al lui Nicolae Ceaușescu.
Evenimentele din decembrie 1989 l-au prins în funcția de director al Editurii Tehnice, iar prezența sa în studioul televiziunii publice a marcat începutul carierei sale politice notorii. El a condamnat regimul Ceaușescu și a preluat conducerea țării, formând Frontul Salvării Naționale, care a guvernat până în 1992.
În urma revoluției, Iliescu a fost ales președinte interimar, iar mai apoi a câștigat alegerile din mai 1990, cu un procent semnificativ de voturi. Totuși, în urma unor proteste populare, a fost acuzat de represiune, iar în 1991 a organizat o intervenție militară controversată cunoscută sub numele de prima mineriadă.
După ce a fost reales în 1992, Iliescu a fost supus unor critici dure din cauza problemelor economice și sociale cu care se confrunta România. În 1996, a pierdut alegerile în fața lui Emil Constantinescu, dar a revenit la putere în 2000, conducând România în perioada de integrare în structuri internaționale, precum NATO.
Ultimii ani ai carierei sale politice au fost marcați de conflicte interne în cadrul partidului, el fiind acuzat de corupție și clientelism. De asemenea, Iliescu a fost implicat în procese legate de evenimentele din 1989 și 1990, fiind trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității.
Ion Iliescu s-a retras din viața politică și publică, trăind într-o vilă de protocol, alături de soția sa, Nina. De-a lungul anilor, a rămas o figură controversată, cu un impact semnificativ asupra istoriei recente a României.
