În România, milioane de lei din fonduri guvernamentale sunt cheltuite pe proiecte discutabile, cum ar fi pistele de biciclete care nu conectează localitățile. De exemplu, în comuna Conțești, județul Dâmbovița, au fost amenajate 6 kilometri de piste de biciclete pe câmp, cu un cost de 500.000 de euro, dar acestea se termină brusc fără a lega satele între ele.
Primăria a justificat investiția prin atragerea de turiști, deși localitatea nu pare să aibă un flux semnificativ de vizitatori. Primarul Marian Nicolae Alexandru, aflat în funcție din 2008, a refuzat să participe la o tură cu bicicleta pe aceste piste, menționând că are alte priorități.
Aceste lucrări au fost finanțate de Administrația Fondului pentru Mediu, însoțite de cofinanțare locală, ceea ce înseamnă că banii provin și din impozitele localnicilor. Criticile venite din partea comunității subliniază inutilitatea acestor cheltuieli, având în vedere că localitatea se confruntă cu lipsuri în infrastructură, cum ar fi apă potabilă, gaze și canalizare.
Într-un alt exemplu, în Buftea, au fost alocate 3,4 milioane de euro pentru 11 kilometri de piste de biciclete, dar aceste investiții nu îndeplinesc criteriile de reducere a traficului, având în vedere că utilizatorii trebuie să își transporte bicicletele cu mașina pentru a ajunge la pistă.
Primarul Gheorghe Pistol a fost criticat pentru stilul său de conducere și pentru modul în care a gestionat fondurile publice. Deși a avut o averea considerabilă, declarațiile sale de avere au ridicat suspiciuni, iar lucrările publice nu par să aducă beneficii reale comunității. Aceste investiții, adesea umflate ca valoare, afectează încrederea cetățenilor și consumă resurse care ar putea fi folosite pentru proiecte cu adevărat necesare.
