Institutul de sfeclă de zahăr din România, odată un centru de excelență în cercetarea agricolă, s-a confruntat cu o severă degradare în ultimele decenii. Dintr-un număr de 300 de angajați în 1996, în prezent, doar trei persoane mai lucrează acolo, asigurându-se că imobilul nu este vandalizat.
Odată cu închiderea fabricilor și abandonarea cercetării, suprafața de teren a institutului s-a redus drastic, de la 500 de hectare la doar 108 hectare. Această instituție, care producea anual 1.000 de tone de sămânță și 3 milioane de tone de sfeclă, a ajuns acum să depindă de importuri pentru satisfacerea necesarului de zahăr.
Ileana Călin, singura contabilă rămasă, a relatat cum angajații au fost obligați să își ia salariile în natură, prin lichidări de bunuri. Dotarea institutului este învechită, iar arhivele sunt pline de documente prăfuite și substanțe chimice neutilizate de zeci de ani. Distrugerea acestor substanțe, estimată la o tonă, necesită fonduri de peste 50.000 de euro, bani pe care institutul nu îi are.
Criticile privind gestionarea institutului sunt severe. Aurel Badiu, un cercetător veteran, a susținut că distrugerea institutului a fost o măsură intenționată pentru a favoriza importurile de zahăr, în contextul în care alte țări membre ale Uniunii Europene aveau excedente semnificative de zahăr.
Subfinanțarea cronică și deciziile proaste ale conducerii au contribuit la decăderea institutului începând cu 2005. Fostul director a închiriat clădirile și terenurile unor firme care nu au respectat contractele, acumulând datorii semnificative. Ultimul raport al Curții de Conturi a evidențiat aceste probleme, inclusiv datoriile de peste 160.000 de dolari ale unei firme care a închiriat spațiul pentru un restaurant.
În prezent, institutul se confruntă cu datorii totale de peste 3 milioane de lei și a fost nevoit să continue închirierea unor spații pentru diverse activități în încercarea de a-și reduce datoriile. România produce acum doar 70.000 de tone de zahăr anual, ceea ce reprezintă o scădere dramatică față de producția de dinainte de declinul institutului.
