O femeie pensionară, mamă a trei copii, a decis să își ajute fiul cel mare, care voia să cumpere o locuință. Aceasta i-a împrumutat 500.000 de dolari australieni, echivalentul a aproximativ 310.000 de euro, pentru a-l ajuta să achiziționeze o casă. Banii au fost oferiți prin mai multe cecuri, acoperind avansul și taxele aferente tranzacției.
În fața instanței, femeia a declarat că a comunicat clar de la început că suma reprezenta un împrumut, intenționând să își recupereze banii în termen de cinci până la șapte ani. Cu toate acestea, nu au fost semnate documente legale, deoarece mama avea încredere în fiul său.
Fiul a avut o versiune diferită, afirmând că banii au fost un cadou și că niciodată nu s-a discutat despre restituirea lor. La un an și jumătate după achiziția casei, el a vândut-o pentru a cumpăra o altă proprietate, renovând-o apoi pentru familia sa.
Cu timpul, relația dintre mamă și fiu s-a deteriorat, iar femeia a decis să ceară ajutorul instanței pentru a recupera 289.800 de dolari australieni, echivalentul a aproximativ 180.000 de euro, sumă pe care susținea că fiul o datora.
Instanța a concluzionat că dovezile prezentate arătau că banii au fost împrumutați cu intenția de a fi recuperați, nu ca un cadou. Judecătorii l-au obligat pe fiu să returneze suma mamei, la care se vor adăuga dobânzi și cheltuieli de judecată, acestea urmând să fie stabilite ulterior.
