Estonia și statele baltice vecine, Letonia și Lituania, se numără printre primii aliați ai Americii care au respectat cererea președintelui Donald Trump de a aloca cel puțin 5% din produsul intern brut pentru apărare. Aceasta implică o combinație între recrutare, drone, rachete cu rază lungă de acțiune și eforturi „ale întregii societăți” pentru a se pregăti de război. Este o abordare tot mai susținută pentru ceea ce s-ar putea numi o nouă generație de guverne și state „de primă linie”, de la Finlanda și România până la Taiwan și Filipine, conform unui comentariu publicat de Reuters, semnat de Peter Apps.
În cadrul armatelor occidentale mai consacrate, precum cele ale SUA și Marii Britanii, se speculează că reformele viitoare vor pune un accent mult mai mic pe echipamentele grele, precum tancurile, și mai mult pe sistemele fără pilot, precum dronele.
Cu toate acestea, această abordare stârnește și îngrijorări, unii considerând că discuțiile excesive despre tehnologie sunt folosite ca o scuză pentru a nu furniza forțele necesare pentru a câștiga sau a descuraja un război.
Retragerea trupelor SUA din Europa
La începutul acestei luni, noul ambasador al SUA la NATO, Matthew Whitaker, a confirmat ceea ce se zvonea de luni de zile, și anume că SUA intenționează să reducă numărul trupelor staționate pe continent. Totuși, el a afirmat că discuțiile pe această temă nu vor începe probabil înainte de summitul NATO de la Haga, de la sfârșitul lunii iunie.
„Președintele Trump tocmai a spus că acest lucru se va întâmpla și se va întâmpla acum”, a declarat Whitaker la o conferință în Estonia la începutul acestei luni. „Acest lucru se va face în mod ordonat, dar nu mai avem răbdare pentru tergiversări în această situație. Trebuie doar să analizăm consecințele practice”, a adăugat ambasadorul.
Oficialii americani au clarificat că intenționează să profite de această reuniune la vârf de la Haga pentru a determina fiecare membru NATO să aloce cel puțin 5% din PIB pentru apărare, mai mult decât dublul procentelor pe care mulți dintre ei le alocă în prezent.
Modul în care se vor desfășura discuțiile ar putea determina numărul soldaților americani care vor rămâne în Europa.
În mai multe țări europene, există îngrijorări crescânde cu privire la ceea ce înseamnă acest lucru în realitate.
Echipamentele se schimbă
Sub administrația fostului președinte american Joe Biden, alianța NATO și Comandamentul European al SUA au elaborat planuri pentru apărarea Europei de Est, Centrale și de Nord împotriva unei potențiale invazii rusești. Însă aceste planuri se bazau în mare măsură pe angajamente importante în ceea ce privește tancurile și trupele conduse de Statele Unite.
Acum, în ciuda creșterii cheltuielilor totale ale SUA pentru apărare, există speculații tot mai intense că unele dintre brigăzile de tancuri grele americane care ar putea lupta în Europa ar putea fi pur și simplu desființate.
La sfârșitul lunii aprilie, secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a ordonat armatei SUA să devină „mai suplă”, iar secretarul pentru armată, Daniel Driscoll, a declarat reporterilor că ceea ce Pentagonul numește „vechiul mod de a face război” nu mai este suficient.
„Sunt decizii dificile”, a recunoscut Driscoll, afirmând că „sistemele vechi, care există de mult timp” vor fi probabil eliminate pentru a face forța „cât mai letală posibil”.
Deși niciunul dintre ei nu a menționat sisteme specifice ce ar putea fi eliminate, au afirmat că Armata SUA va depune mai multe eforturi în domeniul rachetelor de lungă distanță pentru a lovi ținte maritime și terestre, în special în Pacific. Ei au citat exemplul recentelor lupte din Ucraina pentru a demonstra eficacitatea acestor arme. Totuși, acest lucru nu oferă prea multă liniște guvernelor europene devenite nervoase.
Semnale contradictorii
Săptămâna aceasta, Hegseth s-a întâlnit la Pentagon cu viceprim-ministrul polonez Wladyslaw Kosiniak-Kamysz, care este și ministru al apărării, calificând Polonia drept „un aliat model” pentru că alocă aproape 5% din PIB pentru apărare și construiește cea mai mare armată din Europa, o forță care va include sute de tancuri construite în SUA și Coreea de Sud.
Potrivit Pentagonului, Polonia găzduiește în prezent peste 8.000 de militari americani, majoritatea provenind din alte baze din SUA sau Europa.
Unele forțe americane sunt, de asemenea, dislocate în statele baltice, inclusiv baterii HIMARS în Estonia și elicoptere de atac Apache în Letonia. Altele, inclusiv forțe aeriene și blindate, trec prin această zonă în timpul sezonului de exerciții sau au fost dislocate rapid în timpul crizelor.
Este greu de estimat exact cât din acest efectiv este pus acum sub semnul întrebării, notează Reuters.
În afara sprijinului public al SUA pentru Polonia, unii oficiali europeni se plâng că omologii lor americani au manifestat mai puțin interes în a discuta astfel de detalii.
Oficialii de rang înalt ai Comandamentului European al SUA au continuat să afirme sprijinul SUA, dar par să fie mult mai puțin informați.
Se zvonește că unii oficiali ai actualei administrații consideră că prezența forțelor americane în fostele state baltice antagonizează Rusia și agravează situația.
Alții, însă, în special din cadrul armatei americane, consideră că acestea asigură o descurajare necesară, arătând clar că orice atac ar atrage Statele Unite în conflict.
Lipsa de claritate
Ceea ce este clar este că accentul cheltuielilor americane pentru apărare se mută rapid, inclusiv către apărarea teritoriului național.
Planurile administrației Trump în acest sens includ primul buget de apărare de un trilion de dolari al Americii.
Dar este din ce în ce mai clar că o parte semnificativă din acesta va fi concentrată pe teritoriul SUA, inclusiv 175 de miliarde de dolari pentru un nou scut antirachetă, „Golden Dome” (Domul de Aur), pe care administrația spune că vrea să îl aibă gata și să fie operațional până în 2029.
Săptămâna aceasta, Pentagonul a anunțat că va trimite peste 1.000 de militari americani suplimentari pentru a ajuta la securizarea frontierei sudice a SUA cu Mexicul, alăturându-se celor peste 8.000 deja aflați acolo.
Dincolo de apărarea teritoriului național, oficialii au spus că prioritatea este confruntarea cu China, dar asta lasă încă multe lucruri neclare.
În cel mai rău caz, unii se tem că lipsa de claritate înseamnă că eforturile aliaților se concentrează mai mult pe atitudine decât pe planificare militară rațională.
Un summit fără dezacorduri și fără Zelenski
Pe termen scurt, aceasta înseamnă să se lucreze pentru a se asigura că summitul NATO de luna viitoare evită dezacordurile prea deschise.
Acesta este unul dintre motivele pentru care se așteaptă ca președintele ucrainean Volodimir Zelenski să nu participe, cel puțin în mare parte, în timp ce alte decizii importante, inclusiv obținerea unui acord la nivelul alianței cu privire la obiectivul de cheltuieli, ar putea aștepta până mai târziu în cursul anului.
Între timp, diplomații occidentali spun că sunt în curs discuții între guvernele europene – probabil inclusiv la reuniunea miniștrilor Apărării NATO de la Bruxelles – pentru a găsi formule matematice de reclasificare a cheltuielilor, astfel încât să se atingă obiectivul de 5% al administrației Trump prin reclasificarea cheltuielilor existente decât prin găsirea de noi fonduri.
Printre exemplele sugerate se numără includerea în definiția cheltuielilor a infrastructurii, cum ar fi podurile care pot transporta arme grele, sau cheltuielile pentru pregătirea civilă și reziliența cibernetică.
Instructori americani în Taiwan
Aceste discuții vor fi urmărite și în Asia, unde administrația Trump exercită presiuni similare asupra partenerilor săi, inclusiv Japonia și Taiwan, pentru a atinge același obiectiv de 5%.
Unii au sugerat că Taiwanul – considerat de mulți ca fiind expus unui risc deosebit de invazie chineză – ar trebui să cheltuie de două ori mai mult pentru a merita protecția SUA.
Probabil că acest lucru este imposibil din punct de vedere politic, mai ales având în vedere provocările cu care se confruntă guvernul taiwanez în încercarea de a aproba cheltuielile existente în parlament.
La începutul acestei luni, în fața unei comisii a Camerei Reprezentanților din SUA, amiralul american în rezervă Mark Montgomery a declarat că, în opinia sa, 5% este maximul pe care îl pot gestiona democrațiile în timp de pace.
Oficialii americani au avertizat în repetate rânduri că, în opinia lor, președintele chinez Xi Jinping a ordonat armatei sale să fie pregătită să invadeze Taiwanul până în 2027. Statele Unite au menținut mult timp o „ambiguitate strategică” cu privire la eventuala reacție militară în cazul în care acest lucru s-ar întâmpla.
Montgomery a făcut senzație în Taiwan și nu numai, declarând în fața comisiei că SUA au deja aproximativ 500 de instructori militari pe insulă, de câteva ori mai mulți decât numărul recunoscut sau raportat anterior, dar a afirmat că este nevoie de cel puțin 1.000. „Trebuie neapărat să mărim echipa de instruire comună din Taiwan”, a spus el.
Montgomery nu a descris structura instruirii americane, deși este probabil ca aceasta să cuprindă o combinație de personal al forțelor regulate, contractori și, eventual, rezerviști.
Se pare că o mare parte a atenției lor se concentrează pe asigurarea faptului că armata taiwaneză – inclusiv forța sa de recrutare, ineficientă din punct de vedere istoric – este mult mai pregătită pentru războaie de intensitate ridicată și cu tehnologie avansată.
Drone și tranșee noi
În cadrul aceleași audieri a comisiei, generalul în rezervă Charles Flynn, care a comandat armatei SUA în Pacific, a avertizat că decizia administrației precedente de a vinde Taiwanului 100 de lansatoare de rachete Harpoon pentru nave este în mare parte inutilă dacă insula nu dispune de personal suficient pentru rachete, cu pregătirea adecvată.
Exemplul Ucrainei a demonstrat că trupele recrutate pot lupta cu înverșunare timp de ani de zile, chiar și cu un sprijin limitat, dar folosind tehnologie de ultimă generație, în special drone.
Cu toate acestea, mulți din Taiwan și din statele baltice consideră de mult timp că sprijinul SUA rămâne vital pentru susținerea unei lupte de succes.
În cadrul exercițiilor „Hedgehog” (Arici) din această lună din Estonia – numite după o creatură cunoscută pentru că învinge mulți prădători mai mari –, trupele baltice, inclusiv recruți și soldați NATO, au lucrat cu drone noi și au săpat tranșee destinate exercițiului actual, dar poziționate în mod deliberat pentru a fi utilizate în cazul unui atac real al Rusiei.
Conceptul de „pace prin forță” rămâne la fel de valabil ca întotdeauna, dar versiunea actuală necesită încă îmbunătățiri și nu este clar dacă summitul NATO de luna viitoare va contribui la acest lucru sau îl va împiedica.
