Alergia la căpșuni este o reacție a sistemului imunitar, care confundă proteinele din acest fruct cu o amenințare. Aceasta determină producerea de anticorpi IgE, care, la rândul lor, declanșează eliberarea de histamină, provocând simptomele alergice.
Proteinele din căpșuni, similare cu Bet v 1, asociate adesea cu polenul de mesteacăn, sunt cele mai frecvente cauze ale reacțiilor alergice. Astfel, persoanele alergice la polen pot fi predispuse și la alergia la căpșuni.
Printre factorii care contribuie la dezvoltarea acestei alergii se numără moștenirea genetică, introducerea precoce a căpșunilor în alimentația copiilor și prezența altor alergii. Studiile sugerează că căpșunile crescute organic pot avea un conținut mai scăzut de proteine alergene decât cele cultivate convențional.
Simptomele alergiei la căpșuni pot apărea rapid, de la câteva minute la câteva ore după consum. Acestea pot varia de la ușoare, cum ar fi mâncărimea în gură, erupții cutanate, până la reacții severe, precum dificultăți respiratorii și șoc anafilactic. În cazul simptomelor severe, este esențial să se solicite ajutor medical imediat.
Unii indivizi pot experimenta numai simptome ușoare atunci când consumă căpșuni crude, cunoscut sub numele de sindromul de alergie orală. Aceste simptome sunt adesea mai puțin severe dacă fructele sunt gătite.
Este important să se facă distincția între alergia la căpșuni și intoleranța la căpșuni. Alergia implică o reacție a sistemului imunitar, în timp ce intoleranța se referă la dificultăți digestive fără implicarea sistemului imunitar.
Persoanele cu predispoziție genetică și cele cu un istoric familial de alergii sunt mai expuse riscului de a dezvolta alergie la căpșuni. Specialiștii recomandă introducerea căpșunilor în alimentația copiilor între 5,5 și 7 luni pentru a diminua riscurile.
Persoanele alergice trebuie să evite nu numai căpșunile, ci și alimentele și produsele care le conțin. În cazul expunerii accidentale, antihistaminicele pot ajuta la ameliorarea simptomelor ușoare, dar cei care riscă anafilaxie trebuie să aibă un auto-injector de epinefrină la îndemână.
Diagnosticarea alergiei se face prin teste cutanate sau analize de sânge, iar monitorizarea periodică este crucială, în special pentru copii.
În caz de reacție severă, recunoașterea rapidă a simptomelor și solicitarea de ajutor medical sunt esențiale. Persoanele afectate trebuie să fie atente la etichetele produselor alimentare și să comunice riscurile celor din jur.
