Conceptul de Madogiwazoku, tradus ca "tribul de la fereastră", descrie o categorie de angajați din Japonia care, deși beneficiază de salariu, au puține responsabilități și perspective limitate de avansare. Aceștia sunt adesea angajați cu vechime, care au fost mutați în poziții marginale în urma restructurărilor sau a lipsei de oportunități.
Într-o societate în care angajarea pe termen lung a fost norma, mulți angajați au ajuns să fie marginalizați, în special după criza economică din anii '90. O cercetare recentă a relevat că aproape jumătate dintre tinerii angajați consideră că există colegi mai în vârstă care nu își îndeplinesc sarcinile.
Termenul Madogiwazoku provine din cuvintele madogiwa (lângă fereastră) și zoku (trib), ilustrând imaginea unui angajat care, deși prezent în companie, își pierde relevanța profesională. Această situație a fost documentată pentru prima dată în 1977, evidențiind o tendință de a menține angajații în organizație, chiar și fără un rol activ.
Pe parcursul anilor, fenomenul a evoluat și s-a diversificat. De exemplu, în 2024, aproximativ 200 de angajați de la Bandai Namco Studios au fost mutați în camere fără sarcini importante, iar în 2026, un sondaj a arătat că majoritatea angajaților tineri percep aceste practici ca având un impact negativ asupra moralei echipei.
În prezent, companiile japoneze se străduiesc să găsească soluții pentru a menține angajații activi profesional, inclusiv prin măsuri menite să asigure ocuparea până la vârste înaintate. De exemplu, oidashi-beya sau "camera de expulzare" este o altă formă de marginalizare, unde angajații, considerați inutili, sunt plasați în departamente cu foarte puține responsabilități.
În concluzie, fenomenul Madogiwazoku reflectă provocările cu care se confruntă angajații în Japonia, în contextul unei economii în schimbare și al unui model de angajare pe termen lung care a fost pus la încercare.
