Institutul de Studii Sud-Est Europene a adus în atenție un episod dramatic din arhivele naționale, referitor la primii soldați români executați pentru trădare în august 1916.
Ce doi militari, Gavril Anton Galbază și Tanasă Diaconescu, au fost condamnați la moarte după ce au încercat să detoneze un tren cu ofițeri. Acțiunea lor a fost descrisă în documente ca fiind orchestrată de „dușmanii noștri seculari, ungurii”, cu care mențineau legături suspecte. Sentința a fost citită în fața lor pe 26 august 1916, iar execuția a avut loc pe 28 august, la ora 6 dimineața, pe platoul de tragere din Bacău.
Execuția a fost publică, având scopul de a servi drept exemplu pentru cei care ar putea fi tentați să comită acte de trădare. Mărturiile celor prezenți au descris atmosfera tensionată și curiozitatea maladivă a mulțimii care se adunase pentru a asista la momentul dramatic. Galbază, un bărbat de 35 de ani, a fost descris ca având o atitudine deznădăjduită, în timp ce Diaconescu, fost jandarm, părea mai încrezător, în ciuda situației.
Părintele execuției a ordonat ca cei doi să fie legați de stâlpi, iar spectatorii au așteptat cu sufletul la gură comanda de tragere. După ce a fost dat ordinul, mulțimea a reacționat cu un amestec de groază și fascinație.
Imediat după execuție, victimele au fost aruncate în gropi, iar un martor a remarcat tăcerea care s-a așternut peste mulțime. O soră a unuia dintre condamnați a fost văzută lăsând o floare pe mormântul acestuia, o ultimă dovadă de dragoste și regret.
