În România, accesul pacienților la servicii medicale depinde de colaborarea între furnizorii publici și privați, însă metodele de finanțare sunt diferite, generând inechități semnificative. Aceasta este una dintre concluziile unui studiu recent care analizează modul în care sunt gestionate și utilizate resursele din sistemul de sănătate.
Potrivit raportului, spitalele publice obțin peste 50% din veniturile lor de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) din influențele salariale, un mecanism de plată distinct de cel utilizat pentru serviciile medicale. Acest sistem favorizează spitalele publice, care primesc mai mult decât spitalele private pentru aceleași servicii.
În 2025, transferurile din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) pentru influențele salariale din spitalele publice au atins 16,9 miliarde de lei, cu două miliarde de lei mai mult decât suma decontată pentru serviciile medicale în aceleași unități. Acest mecanism de finanțare nu este corelat cu volumul serviciilor prestate sau cu performanța acestora.
Studiul subliniază, de asemenea, contribuția sectorului privat, care a realizat 2,31 milioane de cazuri de spitalizare de zi în 2025, reprezentând aproape 40% din totalul național. În acest context, se evidențiază importanța unei competiții corecte între cele două sectoare pentru a stimula performanța.
Una dintre recomandările studiului este recalcularea tarifelor decontate de CNAS pentru a reflecta costurile reale ale serviciilor medicale, inclusiv componentele salariale. De asemenea, se propune eliminarea treptată a mecanismului de influențe salariale, cu o perioadă de tranziție estimată la 3-4 ani.
Conducerea PALMED a subliniat necesitatea unei finanțări transparente, care să fie uniform aplicată tuturor furnizorilor, indiferent de natura acestora. Acest principiu ar trebui să asigure o plată similară pentru servicii identice, stimulând astfel competiția prin calitate și eficiență, în beneficiul pacienților.
În plus, datele privind cheltuielile din perioada 2023-2025 trebuie corelate cu serviciile furnizate și rezultatele obținute, evaluând astfel performanța sistemului. Indicatori precum timpul de așteptare, accesibilitatea și calitatea îngrijirilor ar trebui să fie esențiali în evaluarea eficienței furnizorilor.
