Un studiu recent, care a analizat ADN-ul extras din dinții a 13 soldați francezi îngropați într-o groapă comună din Vilnius, Lituania, oferă perspective noi asupra suferinței suferite de „Grande Armée” în timpul retragerii din 1812. Cercetarea a identificat doi agenți patogeni care nu fuseseră documentați anterior.
Printre descoperirile semnificative se numără bacteriile responsabile pentru febra paratifoidă și febra recurentă, ambele afectând soldații deja slăbiți de condițiile dure de frig, foame și epuizare. Vilnius a fost un punct strategic în ruta de retragere a soldaților lui Napoleon, unde mulți au murit și au fost îngropați rapid în gropi comune.
Biologul și geneticianul Nicolas Rascovan, coordonatorul studiului, a subliniat că, pe lângă frig și foamete, febra paratifoidă și febra recurentă ar fi putut contribui semnificativ la mortalitate și debilitate în rândul soldaților. Febra paratifoidă se transmite, de obicei, prin apă contaminată sau alimente, provocând simptome precum febră, dureri abdominale și slăbiciune, în timp ce febra recurentă, transmisă prin păduchi, cauzează episoade de febră înaltă.
Din cei 13 soldați analizați, patru au fost testați pozitiv pentru febra paratifoidă, iar doi pentru febra recurentă. Simptomele acestor afecțiuni sunt conforme cu relatările istorice despre dificultățile întâmpinate pe parcursul retragerii. Studiul anterior din 2006 a identificat agenți patogeni responsabili pentru tifos și febra de tranșee, dar nu a găsit dovezi ale acestora în acest studiu recent.
Retragerea din Rusia a fost marcată de provocări imense, inclusiv pierderi de provizii și condiții meteorologice severe. Noile descoperiri subliniază complexitatea medicală a suferinței soldaților, sugerând că aceștia s-au confruntat cu o serie de boli infecțioase.
Deși studiul nu cuantifică impactul agenților patogeni identificați, acesta oferă o imagine mai clară asupra condițiilor precare în care se aflau soldații. Rascovan a menționat că ADN-ul străvechi permite identificarea infecțiilor, aducând o contribuție semnificativă la înțelegerea crizelor medicale din istorie.
