În anul 1812, Napoleon Bonaparte a condus o armată impresionantă, formată din peste 500.000 de soldați, în încercarea de a invada Rusia. Cu toate acestea, după o jumătate de an, armata a fost forțată să se retragă, iar estimările arată că doar câteva zeci de mii de soldați s-au întors acasă în Franța.
Considerată una dintre cele mai devastatoare campanii militare, pierderile au fost cauzate nu doar de confruntările armate, ci și de condițiile meteorologice extreme, foamete și, în mod surprinzător, de o epidemie de tifos.
Recent, cercetătorii au analizat ADN-ul din rămășițele soldaților și au descoperit dovezi ale prezenței mai multor agenți patogeni. Aceste descoperiri sugerează că armata lui Napoleon a fost afectată de mai multe boli infecțioase, nu doar de tifos.
Printre bacteriile identificate se numără Salmonella enterica și Borrelia recurrentis, responsabile de febra paratifoidă și febra recidivantă. Aceste informații au fost obținute prin analiza dinților soldaților găsiți într-un mormânt comun descoperit în 2001, în Vilnius, Lituania.
Îmbunătățirile tehnologice recente au permis cercetătorilor să utilizeze secvențierea de mare capacitate, o metodă capabilă să analizeze milioane de fragmente de ADN, oferind o imagine mult mai clară asupra circumstanțelor care au contribuit la decimarea armatei lui Napoleon.
Pe lângă bolile infecțioase, condițiile precare întâmpinate de soldați în timpul retragerii, inclusiv lipsa proviziilor și a adăpostului în fața iernii aspre, au fost factori decisivi în acest eșec militar. Astfel, cercetările recente aduc o nouă perspectivă asupra acestui capitol important din istoria militară.
