Un studiu recent publicat în revista iScience a explorat preferințele a trei specii de țânțari: țânțarul febrei galbene (Aedes aegypti), țânțarul-tigru asiatic (Aedes albopictus) și țânțarul de casă sudic (Culex quinquefasciatus), analizând 119 persoane din Miami, Florida.
Țânțarii identifică gazdele folosind un amestec de semnale, inclusiv dioxid de carbon, miros corporal, căldură, umiditate și indicii vizuale. Mirosul uman este un cocktail complex de substanțe chimice, iar variațiile dintre indivizi, unele influențate de bacteriile de pe piele, îi ajută să facă distincția între oameni.
Studiul a relevat că anumite persoane sunt mult mai atrăgătoare pentru diverse specii de țânțari, dar niciun participant nu a fost extrem de atractiv pentru toate cele trei specii. Aceasta sugerează că preferințele variază semnificativ între specii.
Kaylee Marrero, autoarea principală a cercetării, a menționat că a fost surprinsă să descopere că fiecare specie are o semnătură microbiană unică. De exemplu, țânțarul febrei galbene a arătat o preferință pentru bărbați și a fost asociat cu anumite tipare de compuși volatili și bacterii. În schimb, țânțarul-tigru asiatic a fost atras de niveluri ridicate de cetone, similare celor din plante, iar țânțarul de casă sudic a prezentat o legătură cu ecosistemul microscopic de pe piele.
Aceste descoperiri ar putea contribui la dezvoltarea unor metode mai eficiente de combatere a bolilor transmise de țânțari, cum ar fi dengue, Zika, febra galbenă și virusul West Nile. Matthew DeGennaro, coordonatorul echipei de cercetare, a subliniat că identificarea componentelor mirosului uman care atrag țânțarii ar putea duce la strategii inovatoare în acest domeniu.
În Europa, țânțarul-tigru asiatic este deja prezent, inclusiv în România, iar extinderea sa este facilitată de activitățile umane și schimbările climatice. Pe de altă parte, țânțarul de casă sudic este absent din majoritatea regiunilor europene, preferând zonele tropicale și subtropicale.
Este important de menționat că studiul a fost realizat în condiții de laborator, iar cercetătorii subliniază necesitatea de a efectua studii suplimentare în teren pentru a valida aceste rezultate în condiții naturale.
