Un studiu recent asupra ADN-ului vechi a relevat faptul că urmașii vorbitorilor de limbi maghiară, finlandeză și estonă au o ascendență semnificativă din Siberia. Aceasta sugerează că migrarea strămoșilor acestor populații a început din stepele împădurite ale Munților Altai, acum aproximativ 4.500 de ani.
Publicat în revista Nature, cercetarea a analizat genomurile a 180 de indivizi din nordul Eurasiei, datând din perioada mezolitică până în epoca bronzului (11.000 - 4.000 de ani în urmă). Aceștia au fost integrați într-o bază de date extinsă ce include peste 1.300 de mostre de ADN vechi, iar compararea acestora cu genomurile contemporane a condus la descoperiri semnificative.
Un aspect notabil a fost corelarea ADN-ului denumit Yakutia_LNBA cu populații vorbitoare de limbi uralice, indicând o continuitate între grupurile antice și cele moderne. Limbile uralice, incluzând estona, finlandeza și maghiara, se disting prin separarea lor de limbile indo-europene vorbite în regiunile învecinate.
Grupul Yakutia_LNBA a fost identificat în rămășițele unor indivizi din Siberia, cei care au trăit între 4.500 și 3.200 de ani în urmă, posibili membri ai culturii Ymyyakhtakh. Aceștia erau cunoscuți pentru tehnica ceramică avansată și diverse unelte din bronz și piatră.
De asemenea, cercetătorii au sugerat că răspândirea ceramicii Ymyyakhtakh către sud, în stepele împădurite din regiunea Altai-Sayan, ar putea fi legată de migrarea strămoșilor vorbitorilor de limbi uralice. Analizând modelele cromozomului Y, s-a observat o organizare pe baza descendenței patrilineare în cadrul acestui grup migrator.
