În sudul Italiei, între peisajele montane ale Calabriei și Marea Ionică, se vorbește o limbă străveche, cunoscută sub numele de Grecanico sau Griko. Această formă rară de greacă a supraviețuit de-a lungul secolelor, având rădăcini adânci în comunitățile din zonă.
În prezent, numărul vorbitorilor de grecanică a scăzut dramatic, ajungând la doar câteva sute, iar Tito Squillaci, un activist local, subliniază că el este printre cei mai tineri la vârsta de 71 de ani. Această situație îngrijorătoare reflectă o pierdere treptată a unei moșteniri culturale unice.
Originea limbii grecanice este subiect de dezbatere. Unii cercetători afirmă că aceasta provine din coloniile Magna Graecia, fondate în secolul VIII î.Hr., în timp ce alții susțin că a fost consolidată în perioada bizantină. Indiferent de origine, limba a reușit să supraviețuiască prin numeroase provocări istorice, inclusiv invazii și dictaturi.
Grecanica are o semnificație profundă pentru localnici, fiind integrată în cântece tradiționale și povești transmise din generație în generație. Eforturile de revitalizare a limbii includ organizarea unei școli de vară, unde participanți de toate vârstele se reunesc pentru a învăța și a păstra vie această limbă.
