În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, britanicii au fost nevoiți să își reducă consumul de zahăr din cauza crizei alimentare. Această situație a avut efecte pe termen lung asupra sănătății generației care a crescut în acea perioadă, conform unui studiu recent.
În ianuarie 1940, Regatul Unit a fost afectat de atacuri germane ce amenințau aprovizionarea cu alimente, determinând autoritățile să impună un regim strict de raționalizare a alimentelor. Printre aceste măsuri s-a numărat și limitarea severă a consumului de zahăr, care a rămas scăzut pentru mai mulți ani.
Recent, cercetătorii au analizat datele medicale ale peste 64.000 de persoane născute între 1951 și 1956, folosind informații din UK Biobank. Aceștia au observat că persoanele care au consumat mai puțin zahăr în primele 1.000 de zile de viață au avut un risc cu 69% mai mic de a dezvolta cancer hepatic în maturitate. De asemenea, au fost raportate rate mai scăzute pentru alte tipuri de cancer, inclusiv cancerul de prostată și cel pulmonar.
Cercetarea sugerează că dieta din primii ani de viață are un impact semnificativ asupra sănătății pe termen lung, inclusiv asupra lungimii telomerelor, care sunt asociate cu procesul de îmbătrânire.
Un alt aspect interesant este că obiceiurile alimentare formate în acea perioadă au persistat până la vârsta adultă, cu indivizi care continuă să consume mai puțin zahăr și să adopte diete mai sănătoase.
Studiul, de natură observațională, nu poate stabili o relație de cauzalitate directă, dar descoperirile subliniază importanța alimentației în copilărie și efectele pe termen lung asupra sănătății.
