În diverse regiuni ale României, sărbătoarea Sânzienelor sau Drăgaica are semnificații diferite. De exemplu, în Bucovina, Sfântul Ion de Vară este sărbătorit cu mare evlavie, fiind asociat cu Sfântul Ioan cel Nou, a cărui moaște se află la Suceava, atrăgând astfel pelerini de pretutindeni.
Legendele popularizate de-a lungul timpului spun că acest sfânt a avut puterea de a pedepsi răul, iar poveștile din folclor descriu viziuni divine pe care le avea în copilărie. În alte zone, Sânzienele sunt percepute ca zâne binevoitoare care aduc noroc și sănătate, dar devin malefice dacă sunt supărate de oameni.
În ziua Sânzienelor, fetele culeg flori albe sau galbene pentru a-și crea cununi și cingători. Acestea sunt purtate pe parcursul zilei și folosite ulterior pentru diverse leacuri și cosmetice. Cununile sunt așezate pe case, iar modul în care se usucă poate prezice viitorul membrilor familiei.
De asemenea, în această zi se adună plante medicinale, iar unele obiceiuri populare sugerează că anumite ierburi pot fi găsite mai ușor în noaptea de Sânziene. Este interzis să te scalzi în apă, iar unele ritualuri implică folosirea lacătelor pentru a descoperi ierburi magice.
În anumite tradiții, Drăgaica este reprezentată de câteva fete, dintre care una se îmbracă în mireasă și are puteri speciale. Aceasta nu se mai poate căsători timp de trei ani după ce devine Drăgaică. În alte culturi, cum ar fi cele din Balcani, sărbătoarea poartă numele de Taghiani, iar fetele participă la ceremonii cu apă și flori.
În general, sărbătoarea coincide cu ziua de naștere a Sfântului Ioan Botezătorul, un moment important în calendarul creștin care simbolizează lumina și nașterea.
Un alt aspect remarcabil al acestei sărbători este importanța iei, piesa principală a costumului popular românesc, care însoțește pe țăran de-a lungul întregii vieți, de la muncile câmpului până la cele mai importante evenimente.
