Satul Geamăna, situat în munții Apuseni, a fost cândva un loc idilic, dar a fost devastat de activitățile miniere din anii '70 și '80. În 1977, autoritățile au început exploatarea minereului de cupru de la Roșia Poieni, ceea ce a adus inițial speranțe de prosperitate locuitorilor.
Cu toate acestea, începând cu anul 1986, deversarea sterilului a dus la exproprierea a peste 300 de familii, iar satul a fost treptat acoperit de nămol și deșeuri toxice. Astfel, Geamăna, care odinioară număra peste 1000 de locuitori, a devenit un loc aproape pustiu, cu doar câțiva locuitori rămași.
În prezent, casele au fost mutate pe culmi mai înalte, iar biserica satului a fost relocată la circa 100 de metri de vechea vatră. Lacul format prin acumularea deșeurilor minei este o sursă de poluare, având o suprafață estimată la 130 de hectare.
De-a lungul anilor, Geamăna a devenit un punct de interes pentru turiști, atrași de povestea sa dramatică și de peisajul neobișnuit creat de deșeurile minerale. Totuși, sub această frumusețe se ascunde durerea comunității care și-a pierdut nu doar casele, ci și istoria.
Accesul la sat se poate face din localitatea Gura Cornei, continuând pe jos pentru aproximativ cinci kilometri, sau cu mașina pe drumul DN75, urmat de o porțiune neasfaltată. Chiar dacă drumul poate părea dificil, peisajul merită efortul.
