Mănăstirea Cetățuia din Iași reprezintă un simbol al orașului, fiind situată pe un deal de unde se poate admira întreaga panoramă a zonei.
Construită cu un turn impunător și înconjurată de ziduri de piatră, această mănăstire merită să fie inclusă pe lista de vizite pentru cei care ajung în Iași. Iată câteva detalii esențiale despre acest loc sacru.
Istoric
Complexul monahal a fost fondat de domnitorul Gheorghe Duca și a avut inițial rolul de fortificație medievală. De-a lungul timpului, mănăstirea a fost refugiu pentru mai mulți conducători ai Moldovei, inclusiv Dimitrie Cantemir, care s-a adăpostit aici în timpul războiului ruso-turc (1710-1713).
Secolul al XVIII-lea a adus distrugeri mănăstirii, inclusiv prăbușiri de ziduri și utilizarea sa ca spital militar. În 1822, un incendiu a devastat clădirea, iar la finalul secolului XIX, aceasta era în ruine, descrisă de scriitori ca o clădire abandonată.
Lucrările de restaurare au început în 1910, iar mănăstirea a fost folosită ca spital în timpul Primului Război Mondial. În 1930, la inițiativa lui Nicolae Iorga, ansamblul a fost reconstruit, iar lucrările de consolidare au continuat până în anii '70.
Mănăstirea este cunoscută pentru zidurile sale înalte, bastioane și un turn de apărare, având în centrul său o biserică dedicată „Sfinților Apostoli Petru și Pavel”, construită între 1668 și 1672.
Un alt element remarcabil este Cuhnea Domnească, singura de acest fel păstrată într-un complex monahal, și camerele de degustare a vinurilor din pivnițele clădirilor.
Legende și mistere
Conform tradiției, sub mănăstire s-ar afla tuneluri și pivnițe secrete, inclusiv un tunel care ar conecta mănăstirea cu Palatul Culturii. O legendă populară vorbește despre o comoară ascunsă în interiorul unei peșteri din incinta mănăstirii, care ar conține lespezi de piatră inscripționate cu simboluri misterioase.
Accesibilitate
Mănăstirea se află la câteva minute de centrul Iașului, pe un deal ce domină valea râului Nicolina. Accesul se face ușor, iar transportul public oprește în apropiere.
În prezent, mănăstirea este în plin proces de restaurare, ceea ce limitează accesul vizitatorilor în interior. Activitățile religioase se desfășoară într-un paraclis temporar. Este recomandat ca vizitatorii să evite vehiculele mari din cauza lucrărilor în curs.
