În Bhutan, fericirea nu se măsoară exclusiv în termeni economici. Țara a adoptat un sistem care evaluează bunăstarea cetățenilor printr-un indicator numit Fericirea Națională Brută (GNH), care ia în considerare nu doar veniturile, ci și sănătatea, educația, timpul liber, relațiile comunitare, mediul înconjurător, cultura și buna guvernare.
Conform datelor din 2022, 48,1% dintre locuitorii Bhutanului sunt considerați „profund fericiți” sau „extensiv fericiți”, în timp ce 45,5% sunt „moderat fericiți”, iar 6,4% se încadrează în categoria „nefericiți”. Acest sistem a fost promovat de al patrulea rege al Bhutanului, Jigme Singye Wangchuck, în anii 1970, ca o alternativă la măsurarea dezvoltării prin PIB.
Fericirea Națională Brută este evaluată folosind nouă domenii, inclusiv bunăstarea psihologică, sănătatea, educația, folosirea timpului, diversitatea culturală, buna guvernare, vitalitatea comunității, sustenabilitatea ecologică și nivelul de trai. Fiecare domeniu are o pondere egală în calculul indicelui, iar metodologia folosită este similară cu cea aplicată în analiza multidimensională a sărăciei.
Un aspect distinctiv al GNH este că bunăstarea nu este redusă la un singur parametru economic. De exemplu, o persoană poate avea venituri satisfăcătoare, dar să sufere din cauza lipsei de timp liber sau a problemelor de sănătate. Astfel, metodologia Bhutanului caută să ofere o viziune complexă asupra vieții cetățenilor.
Categorisirea fericirii în Bhutan se bazează pe un prag de 66% din indicatorii ponderați, iar cei care ating acest nivel sunt considerați fericiți. În 2022, 9,5% dintre cetățeni erau profund fericiți, iar 38,6% extensiv fericiți.
În ciuda spuselor generale despre fericire, există diferențe între mediul urban și cel rural. Indicele GNH a fost de 0,790 în orașe și 0,726 în zonele rurale, dar majoritatea celor fericiți locuiesc la țară.
În plus, pandemia de COVID-19 a afectat bunăstarea, punând o presiune suplimentară asupra sănătății mintale și economiei. Bhutan a implementat măsuri stricte pentru a contracara efectele negative, inclusiv sprijin psihologic și economic.
În ceea ce privește turismul, Bhutan aplică o politică de „valoare ridicată, impact redus”, cerând turiștilor vize și taxe pentru a susține proiectele de sănătate, educație și protecția mediului. Acest model nu doar că limitează impactul turismului de masă, ci și contribuie la bunăstarea generală a populației.
