România, cândva recunoscută pentru cercetarea în domeniul plantelor medicinale, a ajuns să importe semințe, inclusiv pentru specii precum lavanda și coriandrul. Această transformare drastică a fost influențată de închiderea stațiunii de la Fundulea, un centru important pentru studierea plantelor aromatice.
Declinul a început acum 25 de ani, odată cu retrocedările de terenuri, iar suprafața destinată cercetării s-a redus drastic, de la peste 1.000 de hectare la aproximativ 100 hectare în prezent. Stațiunea, care a fost înființată în 1976 și avea o colecție de 120 de specii, și-a încheiat activitatea în 2010.
Elena Grigore, ultima laborantă de la stațiune, afirmă că cunoștințele acumulate în timpul activității sunt pe cale de dispariție, iar semințele specifice create local au fost înlocuite cu importuri, multe dintre acestea provenind din Bulgaria.
În trecut, stațiunea genera venituri semnificative din vânzarea semințelor de plante, cum ar fi mușețelul. După 1990, însă, produsele sintetice ieftine au invadat piața, afectând grav sectorul. Activitatea de cercetare a fost înlocuită cu culturi de cereale, iar managementul a fost marcat de scandaluri financiare și de lipsa de fonduri pentru menținerea plantelor medicinale.
În 2004, stațiunea a început să acumuleze datorii și a intrat într-un proces de executare silită, iar fostul director, Stelian Fuia, a fost condamnat pentru abuz în serviciu, fiind acuzat că a permis vânzarea bunurilor statului pentru a acoperi datoriile.
În ciuda acestor dificultăți, Agenția Domeniilor Statului a întârziat privatizarea sau desființarea stațiunii timp de 15 ani, iar în 2018 a concesionat o parte din teren către un investitor privat.
