Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit recent că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) de a extinde aplicarea prescripției în cazurile penale între 2014 și 2018 contravine legislației Uniunii Europene.
Conform CJUE, hotărârea ÎCCJ referitoare la prescripție nu este valabilă pentru dosarele aflate pe rol. Curtea a subliniat importanța principiului autorității de lucru judecat, menționând că acest principiu nu permite revizuirea hotărârilor deja definitive care au stabilit, conform deciziei din 2022 a ÎCCJ, prescripția răspunderii penale pentru infracțiuni grave ce afectează interesele financiare ale Uniunii.
De asemenea, CJUE a precizat că, în principiu, o hotărâre supusă recursului nu poate fi considerată ca având autoritate de lucru judecat.
În mai 2022, Curtea Constituțională a României a emis o hotărâre care reglementa întreruperea termenului de prescripție penală pentru perioada 2018-2022. Ulterior, ÎCCJ a stabilit că această decizie se aplică retroactiv începând cu 2014, ceea ce a creat confuzie și a dus la solicitarea CJUE de a clarifica situația.
În cazul cunoscut sub numele de „Lin”, CJUE a fost rugată să analizeze conformitatea deciziilor instanțelor române cu legislația Uniunii, în special în contextul combaterii eficace a fraudei care afectează interesele financiare ale acesteia. CJUE a subliniat că legislația națională trebuie să permită o reacție eficientă împotriva acestor infracțiuni, pentru a evita riscurile de impunitate.
Hotărârea CJUE a confirmat că instanțele din România nu pot aplica standardul național de protecție referitor la lex mitior, considerând că deciziile Curții Constituționale din 2018 și 2022 respectă principiul legalității în materie penală.
În urma acestei hotărâri, ÎCCJ a reafirmat, în 2024, că instanțele române sunt obligate să respecte deciziile Curții Europene, care au stabilit un cadru clar pentru aplicarea normelor de prescripție în cazurile penale.
