Curtea Constituțională a României (CCR) a clarificat, în contextul „amendamentului Fritz”, că încetarea mandatului unui ales din cauza unei incompatibilități sau a unui conflict de interese stabilite înainte de adoptarea noii legi nu contravine principiului neretroactivității legii. Această decizie subliniază faptul că, odată cu intrarea în vigoare a Constituției din 1991, neretroactivitatea a devenit un principiu fundamental al legislației românești.
CCR a afirmat că, chiar dacă legiuitorul ar dori să remedieze situații considerate injuste, nu poate face acest lucru prin legi cu efect retroactiv. Judecătorii au explicat că norma tranzitorie nu constituie o nouă sancțiune, ci finalizează un mandat a cărui integritate a fost afectată.
Decizia este bazată pe articolul 15 alineatul (2) din Constituție, care stipulează că legea se aplică doar pentru viitor, cu excepția legilor penale sau contravenționale mai favorabile. Criticile la adresa noii reglementări au subliniat că aceasta impune o consecință juridică pentru fapte anterioare, însă CCR a respins această interpretare, clarificând distincția dintre sancțiunea pentru fapta de incompatibilitate și efectele acesteia asupra unui mandat în curs.
Se evidențiază că reglementările anterioare ofereau un tratament diferit pentru titularii de mandate, comparativ cu cei care nu mai ocupau funcții la momentul definitivării raportului de evaluare al Agenției Naționale de Integritate (ANI). Noua lege elimină această distincție, generând o consecință pe care subiecții nu o puteau anticipa: desființarea unui mandat exercitat legal.
În concluzie, CCR a stabilit că raportul ANI și eventualele hotărâri judecătorești definitive au fost emise înainte de intrarea în vigoare a noii legi, iar situația juridică legată de incompatibilitate era deja consumată. Prin urmare, efectele legii noi nu se aplică retroactiv, ci se referă la o situație juridică deja existentă.
