În ultimele decenii, agricultura românească, cândva supranumită „grânarul Europei”, a suferit modificări drastice, iar importurile de semințe de grâu au devenit o realitate. Investițiile în cercetare și irigații sunt insuficiente, iar suprafața dedicată activităților de cercetare agricolă a scăzut considerabil. Conform datelor, după anul 1989, aproximativ două treimi din terenurile agricole au fost retrocedate, iar documentele recente sugerează că multe dintre aceste retrocedări ar putea să nu fi fost legale.
Institutul Agricol de la Fundulea, un lider în producția de cereale, a cunoscut o scădere drastică a producției în ultimele trei decenii. Sămânța de grâu s-a redus de patru ori, iar cea de porumb de 15 ori. Astăzi, România importă peste 60% din semințele de grâu din țări precum Franța și Germania. Gheorghe Maturaru, șeful producției de la Fundulea, subliniază că fermierii s-au orientat spre soiuri străine din cauza scăderii producției interne.
Cercetătorii de la Fundulea afirmă că semințele de grâu disponibile sunt de calitate bună, dar insuficiente, iar procesul de dezvoltare a noilor soiuri este extrem de lent. De exemplu, un soi care ar fi trebuit să fie disponibil în șase ani a durat până la 12 ani pentru a fi finalizat. Maturaru adaugă că lipsa investițiilor și a echipamentelor moderne îngreunează acest proces.
Problemele agriculturii românești nu se limitează la lipsa irigațiilor și a fondurilor. Retrocedările masive au afectat grav institutul, care a pierdut peste 5.000 de hectare din cele 7.000 de hectare pe care le avea la înființare. Rapoartele oficiale sugerează că multe dintre retrocedări au fost problematice și că există dosare penale legate de acestea.
Pompiliu Mustatea, fost director al Institutului Fundulea, a declarat că, în prezent, institutul produce doar 2.500 de tone de semințe de grâu anual, mult sub necesarul de 9.000 de tone din anii '90. Chiar și în fața acestor provocări, institutul continuă să lupte pentru a-și recupera terenurile pierdute, dar procesul juridic se dovedește a fi complicat.
Institutul are venituri anuale de 28 de milioane de lei, dar cheltuielile sunt similare, ceea ce lasă foarte puțini bani pentru investiții și cercetare. Președintele Autorității Naționale pentru Cercetare a sugerat că este necesară o reformă legislativă pentru a asigura fonduri suficiente pentru cercetare, însă soluțiile nu pot veni doar de la stat, ci și din fonduri europene.
