În România, mulți tineri aleg să rămână acasă cu părinții până la o vârstă mai înaintată, media fiind de aproximativ 27,5 ani pentru a părăsi domiciliul familial. Aceasta se compară cu țări precum Finlanda sau Danemarca, unde tinerii își încep viața independentă la 21 de ani.
Adina Florea, o tânără de 35 de ani din comuna Ighiu, locuiește cu soțul ei, Octavian, în casa părinților acestuia. Cuplul a renovat locuința și beneficiază de ajutorul bunicilor în creșterea copiilor. "Colaborăm foarte bine, ne sprijinim reciproc," declară Octavian. Această dinamică familială oferă nu doar sprijin emoțional, ci și ajutor în gospodărie.
Mulți tineri își continuă legăturile strânse cu părinții chiar și după ce se mută. De exemplu, o studentă de 19 ani primește frecvent pachete cu mâncare de la părinți, care o ajută să facă față cheltuielilor. "Mâncarea gătită de mama îmi ajunge pentru o săptămână," spune ea.
Conform sociologului Silviana Luican, motivul pentru care tinerii nu pleacă mai devreme este complex. "Familiile nu se mai formează la o vârstă fragedă, iar condițiile economice nu încurajează independența," a explicat ea. Aceasta este o tendință observată și în alte țări europene, precum Croația, unde tinerii pleacă de acasă la 31 de ani.
Astfel, viața pe cont propriu devine un lux pentru mulți români, care preferă să se bazeze pe sprijinul părinților în perioada de tranziție spre independență.
