Tradiția de a aplauza la aterizare a zborurilor a început în primele etape ale aviației, când zborul era perceput ca o experiență deosebit de luxoasă, dar și riscantă. Aceasta era o modalitate prin care pasagerii își exprimau ușurarea și recunoștința față de echipajul aeronavei.
În prezent, această practică este adesea privită cu umor sau ironie, iar rețelele sociale sunt pline de glume pe seama ei. Un sondaj realizat de WizzAir a arătat că aplauzele sunt comune în rândul pasagerilor din Europa Centrală și de Est, cu aproximativ 50% dintre români, maghiari și bulgari care aplaudă după aterizare, în contrast cu 30% dintre pasagerii din vest.
Un pasager a comentat: „Am călătorit mult și am observat că doar românii aplaudă. Este o formă de apreciere față de piloți și un semn că am ajuns acasă în siguranță. Nu este rău, dar poate părea inutil.”
De asemenea, un alt pasager a menționat că englezii din avion au fost surprinși de acest gest, dar au aplaudat și ei împreună cu românii.
Motivul pentru aplauze variază în funcție de cultură. Românii, bulgarii și maghiarii aplaudă pentru a celebra o aterizare lină, în timp ce pasagerii din vest își exprimă recunoștința față de echipaj. Un aspect comun este că, indiferent de originea geografică, 20% dintre pasageri recunosc că bat din palme doar pentru că ceilalți o fac.
Cătălin Prunariu, un pilot cunoscut, a declarat că acest gest este o formă de apreciere din partea pasagerilor, deși aplauzele nu se aud în cabina de pilotaj. „Ne facem treaba indiferent de dificultatea zborului”, a adăugat el.
Studiul a fost realizat pe un eșantion de 4.500 de pasageri și 150 de însoțitori de bord, iar rezultatele sugerează că cei care zboară mai rar sunt mai predispuși să aplaude.
