Conceptul de „competență” se referă la abilități care, odată dobândite, devin automate, fără a necesita gândire conștientă. Aceste abilități se dezvoltă prin antrenament și experiență, devenind procese instinctuale. Exemple de competențe includ mersul pe bicicletă, condusul sau gătitul.
În domeniul alimentației, competențele se referă la alegerea, prepararea și evaluarea alimentelor, acțiuni care devin atât de familiare încât par naturale. Totuși, în ultima vreme, cunoștințele științifice au înlocuit aceste competențe tradiționale, afectând relația consumatorilor cu alimentația. Astăzi, oamenii sunt încurajați să reflecteze profund asupra alegerilor alimentare, ceea ce le afectează securitatea și plăcerea asociată cu mâncarea.
Informațiile nutriționale actuale sunt adesea fluctuante și controversate, iar știrile din media pot fi contradictorii, influențând obiceiurile alimentare tradiționale. Astfel, consumatorii se împart în două categorii: cei tradiționali, care au o relație pozitivă cu mâncarea, și cei moderni, care sunt influențați de recomandările nutriționale și își adaptează dieta în funcție de acestea.
Consumatorul tradițional se bazează pe obiceiurile alimentare cu care a crescut, având o relație relaxată cu mâncarea. Pe de altă parte, consumatorul modern poate fi anxios și nesigur, având dificultăți în a lua decizii fără îndrumare externă, ceea ce duce la o stare de stres constant.
Aceste dileme legate de alimentație sugerează că prea multe informații pot avea efecte negative, generând confuzie și nesiguranță în rândul consumatorilor.
