Căscatul reprezintă un reflex involuntar, care se manifestă prin deschiderea largă a gurii și inspirarea adâncă a aerului. În timpul acestui proces, mușchii pieptului și gâtului se întind, iar aerul este expirat după câteva secunde. Un căscat obișnuit durează, în general, între 4 și 7 secunde. Deși putem simula un căscat prin deschiderea gurii și inspirarea aerului, nu avem control asupra momentului în care acesta apare, deoarece este declanșat automat de organism.
În trecut, se considera că principalul scop al căscatului era oxigenarea creierului; însă studiile recente au demonstrat că această teorie nu este adevărată. De exemplu, lipsa de oxigen nu conduce la un număr crescut de căscături, iar fătul căscă în uter, deși obține oxigen prin alte metode. Motivul exact pentru care căscăm rămâne încă neclar.
Căscatul: reflex banal sau semn al oboselii?
Deși mulți cred că căscatul apare doar din cauza oboselii, acest lucru nu este complet corect. Somnul și plictiseala sunt cauze frecvente ale căscatului, deoarece activitatea cerebrală scade, la fel ca temperatura acestuia, iar organismul reacționează prin căscat. Totuși, căscatul nu este limitat exclusiv la aceste situații; poate fi declanșat și de stres, foame sau pur și simplu prin observarea altcuiva care cască.
Așadar, căscatul este un reflex normal și nu indică întotdeauna o stare extremă de oboseală. Corpul nostru face uneori gesturi automate pentru a se „trezi”: una dintre teorii sugerează că, prin căscat, ne întindem plămânii și mușchii, îmbunătățind circulația sângelui. Aceasta permite sângele să ajungă mai bine la creier, ajutându-ne să fim mai alerti.
Ce rol are căscatul?
În ciuda lipsei unei concluzii clare din partea oamenilor de știință, există mai multe teorii referitoare la rolul căscatului. Una dintre ele, cunoscută sub numele de „ipoteza trezirii”, sugerează că căscatul ne ajută să ne revitalizăm, crescând bătăile inimii și tonusul mușchilor feței, mai ales când ne simțim obosiți sau plictisiți, conform Healthline.com.
O altă teorie, care vizează răcirea creierului, afirmă că inspirăm adânc atunci când căscăm pentru a reduce temperatura cerebrală. Experimentele realizate pe oameni și animale arată că căscatul apare frecvent în momentele de supraîncălzire a organismului, sugerând că acest reflex are un rol în reglarea temperaturii.
În plus, unii specialiști consideră că există și un aspect social al căscatului: căscatul „din oglindă” (atunci când căscăm după altcineva) poate ajuta membrii unui grup să se sincronizeze și să recunoască starea de oboseală sau stres a altora.
Căscatul contagios – mit sau realitate?
Deși unii susțin că căscatul contagios este doar un mit, acesta este, de fapt, un fenomen real, bine studiat. Atunci când vedem, auzim sau ne gândim la cineva care cască, mulți dintre noi tind să căscăm și noi. Acest reflex se manifestă nu doar la oameni, ci și la animale, precum primatele sau câinii, și este destul de dificil de oprit.
O explicație ar fi legată de empatie: persoanele cu un nivel mai ridicat de empatie sunt mai sensibile la acest tip de căscat, în timp ce cei cu autism sau alte tulburări de socializare reacționează mai puțin. De asemenea, suntem mai predispuși să căscăm în prezența celor dragi, precum prieteni sau membri ai familiei, comparativ cu străinii. Astfel, căscatul contagios nu este un mit, ci un reflex psihosocial care reflectă modul în care ne conectăm cu cei din jur.
Când devine căscatul excesiv un semnal de alarmă?
Este normal să căscăm de câteva ori pe zi; în medie, un adult cască de aproximativ nouă ori zilnic. Problema apare atunci când căscatul devine excesiv, de exemplu, mai mult de trei ori în 15 minute, repetat pe parcursul unei zile. Dacă acest comportament interferează cu activitățile zilnice sau stârnește îngrijorări, ar putea indica o problemă de sănătate, conform Medicalnewstoday.com.
Căscatul frecvent, însoțit de simptome precum oboseală constantă, lipsă de concentrare, dureri în piept sau dificultăți de respirație, poate semnala probleme grave. De exemplu, în unele cazuri de accident vascular cerebral, căscatul intens a fost observat înainte sau după episod, indicând o încercare a organismului de a regla temperatura cerebrală. De asemenea, în cazurile mai severe de boli de inimă, cum ar fi infarctul, căscatul excesiv poate apărea alături de dureri toracice. Astfel, când căscatul devine prea frecvent și este însoțit de alte simptome, nu trebuie ignorat, deoarece ar putea fi un semnal că este necesar să consultăm un medic.
Afecțiuni asociate cu căscatul
Căscatul frecvent nu este întotdeauna un semn de plictiseală sau oboseală. De multe ori, acesta poate fi legat de afecțiuni medicale care afectează somnul, sistemul nervos sau inima. În aceste cazuri, căscatul apare mult mai des decât în mod normal și poate reprezenta un semnal de alarmă.
Una dintre cele mai comune cauze este tulburarea de somn. Persoanele care suferă de insomnie, narcolepsie sau apnee în somn pot căsca frecvent din cauza lipsei de odihnă. Apneea de somn, în special, este o problemă gravă în care respirația se oprește și reîncepe în timpul somnului, ceea ce determină o stare de oboseală continuă pe parcursul zilei.
De asemenea, stările psihice, precum anxietatea sau depresia, pot conduce la căscat excesiv. Aceste tulburări obosesc atât mintea, cât și corpul, iar unele medicamente utilizate în tratamentul lor (precum antidepresivele din categoria SSRI) pot provoca căscat frecvent ca efect secundar.
Medicamentele în general pot fi responsabilizate pentru acest simptom. Pe lângă antidepresive, antihistaminicele (pentru alergii), opioidele (pentru durere) sau medicamentele pentru hipertensiune pot induce căscat ca efect advers. De asemenea, sevrajul, perioada în care organismul se adaptează la absența unei substanțe de care a devenit dependent, poate provoca căscat frecvent.
Bolile de inimă constituie un alt motiv de îngrijorare. Infarctul miocardic, insuficiența cardiacă sau pericardita (inflamația din jurul inimii) pot include căscatul ca simptom, mai ales atunci când circulația sângelui este afectată, iar creierul nu primește suficient oxigen.
Afectarea sistemului nervos este, de asemenea, asociată cu acest reflex. Accidentul vascular cerebral (AVC), epilepsia (în special când afectează lobul temporal), scleroza multiplă sau leziunile neurologice minore pot duce la căscat intens. Uneori, căscatul apare pentru a ajuta organismul să regleze temperatura creierului în zonele afectate.
În cazuri rare, tumorile cerebrale pot provoca acest simptom, în special dacă sunt situate în trunchiul cerebral sau lobul frontal, unde se află centrii care controlează reflexele. O altă situație mai puțin cunoscută este insuficiența hepatică avansată. Atunci când ficatul nu mai funcționează corect, organismul devine extrem de obosit, iar căscatul apare frecvent ca parte a acestui efort general de adaptare.
