Mirajul unei copilării fără griji dispare brusc odată cu temele, lecțiile predate la tablă și lucrările de control.
Oana Hagiescu, trainer educațional, afirmă: „O situație destul de frecventă este ca cei mici din clasele primare să nu se poată concentra atunci când fac teme sau când sunt la școală. Atenția nu vine de la sine, este o abilitate care trebuie antrenată. Putem antrena atenția încă de la vârste foarte mici. Părinții vin și ne spun: nu se poate concentra, se plictisește rapid, se foiește pe scaun, se întrerupe frecvent, bate din picior, se ridică în picioare, evitând sarcinile dificile. Cum recunoaștem un copil care nu se poate concentra? Nu poate sta liniștit, este ușor de distras, nu poate asculta informațiile prezentate, nu poate urma instrucțiunile și uită rapid ce are de făcut.”
Andreea Goliță, psihoterapeut de cuplu și familie, adaugă: „De cele mai multe ori, adulții ajung să pună etichete. Comportamentul acesta este foarte îngrijorător. Ne panicăm imediat, ne ducem cu copilul să fie testat, dar comportamentul este doar un semnal al unei probleme mai profunde. Este un limbaj, care ne comunică ceva ce nu știm să interpretăm corect.”
Copiii simt că nu sunt văzuți și nu știu dacă există cineva lângă ei care să-i susțină. Lipsa de atenție și concentrare are efecte în clasă, ducând la calificative sau note mici, precum și la o senzație că munca lor nu se ridică la standarde. Este momentul cheie în care părintele poate interveni cu un antrenament al atenției.
Oana Hagiescu continuă: „În primul rând, copiii au nevoie de susținerea și răbdarea noastră ca părinți și a învățătorilor. Cum facem să-i menținem concentrați? Repetăm instrucțiunile și încurajăm să repete și ei, astfel încât să ne asigurăm că au înțeles ce au de făcut. Stabilim rutine foarte clare: știm că atunci când facem temele, nu deschidem televizorul, nu ne uităm pe telefon, nu ronțăim, nu ne ridicăm să mergem în diverse locuri și nu vorbim cu altcineva. Stăm concentrați și lucrăm, folosind un limbaj simplu și clar pentru a ne asigura că înțeleg exact ce trebuie să facă. Instrumentele metodei Feuerstein întăresc funcțiile cognitive legate de atenție, percepția vizuală și auditivă, memoria de lucru, controlul impulsurilor, capacitatea de a planifica și a selecta informațiile relevante.”
În scurt timp, efortul comun va da rezultate. Există două condiții esențiale: antrenamentul să fie constant și perseverent.
Andreea Goliță subliniază: „Creierul are nevoie de antrenament cognitiv și rigurozitate. Este important să echilibrăm emoțiile și să gestionăm corect bagajul emoțional pentru a ajuta creierul să fie dispus să învețe.”
Apoi, educarea atenției ar trebui să excludă stimulii agresivi. Supraexpunerea digitală este unul dintre factorii care frânează educarea atenției, deoarece timpul petrecut în fața ecranelor suprasolicită sistemul senzorial, fracturând atenția și epuizând rezervele mentale. Recomandările specialiștilor, inclusiv cele ale Organizației Mondiale a Sănătății și ale Academiei Americane de Pediatrie, indică faptul că sub 2 ani ar trebui exclusă expunerea la ecrane. Între 2 și 5 ani, limita maximă este o oră pe zi, cu atenție la conținut, pentru a asigura calitatea și supravegherea. După 6 ani, limitele nu mai sunt atât de clare, dar este important să găsim un echilibru între activitățile online și offline, socializare și activitate fizică.”
