La finele anului, România se confruntă cu o situație financiară delicată, cu un deficit bugetar de 78,3 miliarde de lei înregistrat în primele nouă luni ale anului 2026. Aceasta reprezintă 3,81% din PIB, iar Guvernul și-a propus o țintă de deficit de 6,2% din PIB, echivalentul a 130,3 miliarde de lei.
Diferența dintre deficitul actual și plafonul bugetar stabilit este de 51,7 miliarde de lei, ceea ce indică un spațiu fiscal disponibil pentru cheltuieli suplimentare, dar care nu garantează alocarea imediată a acestor fonduri. Aceste resurse pot fi utilizate pentru a acoperi eventuale împrumuturi sau alte obligații financiare.
Unul dintre motivele pentru care se înregistrează o astfel de acumulare de datorie la final de an este întârzierea semnificativă în adoptarea bugetului, care a fost promulgat abia pe 20 martie 2026, marcând cea mai mare întârziere din două decenii. După demiterea Guvernului Bolojan în luna mai, noul Executiv a funcționat cu atribuții limitate, ceea ce a dus la amânarea rectificărilor bugetare necesare.
Recent, Guvernul a aprobat prima rectificare bugetară din acest an, însă aceasta nu a dus la o creștere a cheltuielilor totale, ci a redistribuit fonduri pentru domenii esențiale precum sănătatea și pensiile, prin diminuarea altor cheltuieli.
Ministerul Finanțelor a raportat o scădere a deficitului cash cu 24,17 miliarde de lei față de anul anterior, dar este important de menționat că acest deficit nu reflectă întreaga imagine a obligațiilor financiare ale statului. Cheltuielile angajate, care sunt considerate în calculul deficitului ESA, ridică întrebări legate de presiunea reală asupra bugetului.
Pe măsură ce se apropie finalul anului, rămâne de văzut cât din acest spațiu fiscal va fi utilizat pentru a acoperi datorii mai vechi și cât va fi alocat pentru noi cheltuieli. Evaluarea impactului va depinde de evoluția deficitului ESA, care va oferi o imagine mai clară a dezechilibrelor financiare.
